Decizia nr. 865/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal, excepție ridicată de Teodor Pătru în Dosarul nr. 912/828/2010 al Tribunalului Argeș - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că de la data sesizării instanței de contencios constituțional, respectiv 1 noiembrie 2010, și până în prezent, autorul excepției a dispus de un interval de timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 852/R din 1 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 912/828/2010, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, excepție ridicată de Teodor Pătru în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la comiterea infracțiunii reglementate de textul criticat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată, precum și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Protecția proprietății și ale art. 6 din aceeași convenție referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece norma de incriminare nu ocrotește pe deplin dreptul de proprietate, prin aceea că permite autorilor infracțiunii prevăzute de art. 220 din Codul penal să tulbure o posesie fără a o lua efectiv în stăpânire.
Tribunalul Argeș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 220 din Codul penal - Tulburarea de posesie, care au următorul conținut: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârșește de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată, precum și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Protecția proprietății și ale art. 6 din aceeași convenție referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 442 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 25 ianuarie 2005, Curtea a statuat că, potrivit art. 1.846 alin. 2 din Codul civil, "Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru", iar în sistemul Codului civil, posesiunea constituie baza drepturilor reale și este semnul exterior al existenței lor. Este, așadar, o instituție deosebit de importantă, ocrotirea sa constituind, în primul rând, garantarea dreptului de proprietate. Se explică astfel ocrotirea posesiei atât prin mijloace de drept civil - acțiunile posesorii -, cât și prin sancționarea penală a actelor de tulburare de posesie, în condițiile prevăzute de art. 220 din Codul penal.
Curtea a mai reținut că nu sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată indiferent de titular, chiar dacă proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracțiunii de tulburare de posesie, deoarece o asemenea soluție legislativă constituie aplicarea consecventă a principiului ordinii de drept, potrivit căruia nimănui nu îi este permis să își facă singur dreptate. Prin urmare, proprietarul care consideră că posesia exercitată de o altă persoană asupra unui bun al său este nelegitimă are posibilitatea să își apere dreptul de proprietate prin acțiunea în revendicare și prin celelalte mijloace prevăzute de legea civilă.
Totodată, prin
Decizia nr. 524 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 13 ianuarie 2005, Curtea a statuat că incriminarea tulburării de posesie este realizată de legiuitor în scopul apărării, prin mijloace de drept penal, a dreptului de proprietate privată, posesia fiind unul dintre dezmembrămintele acestui drept și semnul exterior al existenței sale. Ca urmare, prevederile legale criticate nu numai că nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, ci constituie o concretizare a acestui text constituțional, în deplină concordanță și cu dispozițiile privitoare la ocrotirea proprietății, cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În sfârșit, criticile avansate de autorul excepției potrivit cărora textul are un caracter incomplet prin aceea că nu incriminează și tulburarea de posesie temporară, neurmată de luarea în stăpânire a imobilului în cauză, nu pot fi primite, deoarece vizează, în realitate, completarea dispozițiilor legale. Or, o astfel de intervenție nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal, excepție ridicată de Teodor Pătru în Dosarul nr. 912/828/2010 al Tribunalului Argeș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.