Decizia nr. 682/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Legea nr. 61/1991 27 septembrie 1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii ș…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Constantin în Dosarul nr. 1.636/216/2008 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea nr. 247/R din 13 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.636/216/2008, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal.
Excepția a fost ridicată de Vasile Constantin cu ocazia soluționării recursului într-o cauză penală privind trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 321 alin. 1 din Codul penal încalcă egalitatea în fața legii și a autorităților publice, libertatea individuală și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, întrucât incriminează fapta de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii și liniștii publice, pentru care pedeapsa aplicabilă este închisoarea, fără a face vreo diferențiere sub aspectul gradului de pericol social, în condițiile în care
[pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice] prevede că fapte identice constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepției vizează, în realitate, modificarea textului de lege criticat.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 321 alin. 1 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 169/2002
privind modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, având următorul cuprins: "Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individuală și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 321 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 16 și art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 541 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că reglementarea cuprinsă în art. 321 alin. 1 din Codul penal este în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială și, din perspectiva unui viciu de constituționalitate, este lipsit de relevanță faptul că legiuitorul face sau nu o distincție clară între dispozițiile art. 321 alin. 1 din Codul penal și cele ale
art. 2 din Legea nr. 61/1991
[devenit
art. 3 după republicarea Legii nr. 61/1991
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011].
Sub acest aspect, Curtea a constatat că diferențierea dintre cele două forme ale ilicitului, determinată de intensitatea și gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea nu poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Constituție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Constantin în Dosarul nr. 1.636/216/2008 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.