Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 853/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. 4 și 6 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
23 iunie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 687 din 28 septembrie 2011
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 9.523 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 20.422/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Marcel Mugurel Ulea, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține în esență că dispozițiile legale privind comunicarea prin afișare a altor acte de procedură decât citațiile, în cazul în care destinatarul lipsește de la domiciliu, contravin dispozițiilor art. 8 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 26 alin. 1 din Constituție, întrucât sunt aduse la cunoștința publică, prin afișare într-un loc public, informații de natura datelor cu caracter personal, precum și informații concrete ce se referă la o procedură judiciară. O astfel de ingerință nu poate fi justificată prin interesul public asociat înfăptuirii cu celeritate a actului de justiție și nici nu poate fi asimilată conceptului publicității procesului civil.

De asemenea, în opinia autorului excepției, nu se mai poate vorbi despre caracterul secret al corespondenței în situația în care conținutul unei comunicări, destinată a fi înmânată personal celui care are calitatea de destinatar, este adus la cunoștința publicului, prin afișarea într-un loc public sau în care este permis accesul publicului.

Mai mult, textul criticat consacră o prezumție legală absolută, aceea a luării la cunoștință despre conținutul actului de procedură la momentul afișării, fiind încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin modalitatea afișării actelor de procedură pe ușa locuinței destinatarului se aduce o atingere dreptului acestuia la viață privată, care include și dreptul la secretul corespondenței, însă este de necontestat faptul că ingerința autorității urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică, fiind legitimată de necesitatea înfăptuirii actului de justiție. Totodată, ingerința este proporțională cu scopul urmărit, ținând seamă de necesitatea respectării drepturilor tuturor părților implicate într-un proces, prin lămurirea raporturilor juridice existente între părți într-un termen rezonabil.

De asemenea, nu există o ingerință a autorității în exercițiul dreptului la apărare, dispozițiile legale criticate fiind edictate tocmai în vederea respectării și exercitării acestui drept, actul de procedură fiind adus la cunoștința destinatarului tocmai în acest scop.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 92 alin. 4 și 6 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 92: "Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea. [...]

Dispozițiile prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 alin. (1) - Viața intimă, familială și privată, art. 28 - Secretul corespondenței și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că acestea sunt constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, Curtea a statuat că aceste prevederi constituie excepții de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură, prevăzută de art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin afișare fiind operantă numai în situațiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește să semneze adeverința de primire ori în cazul în care, negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptățite să primească actul procedural refuză sau ele însele sunt lipsă. Așa fiind, Curtea consideră că aceste excepții nu sunt de natură a afecta vreun drept constituțional, ci reprezintă modalități derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situația obiectiv diferită a persoanelor citate.

De asemenea, Curtea a reținut că obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale cu respectarea dispozițiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate prin decizia menționată, Curtea mai reține că dispozițiile legale criticate oferă suficiente garanții de natură să asigure respectarea dreptului la apărare sau ocrotirea vieții private a persoanei. De altfel, dispozițiile art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd, cu caracter de principiu, că înmânarea citației se va face personal celui citat și numai dacă acest lucru nu este posibil operează dispozițiile art. 92 alin. 4 din același cod.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. 4 și 6 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.