Decizia nr. 1035/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009

privind modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată de Nistor Caranfil în Dosarul nr. 51.138/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.523D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 51.138/3/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009

privind modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată de Nistor Caranfil într-o cauză având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este neconstituțional contravenind prevederilor art. 16, 20 și 148 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, neconstituționalitatea textului decurge din faptul că acesta nu este conform cu art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia față de excepția de neconstituționalitate, arată că aceasta vizează o pretinsă coliziune între legislația internă și cea comunitară. O asemenea critică nu reprezintă o critică de neconstituționalitate, ci vizează aplicarea legii, fiind de competența instanței de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că din motivarea autorului excepției de neconstituționalitate rezultă că textul criticat este neconstituțional în raport de dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene. Or, Curtea Constituțională nu are competența de a tranșa un conflict între norma națională și cea comunitară, această competență revenind instanței de drept comun.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009

privind modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009, cu următorul conținut: "Pentru a beneficia de prevederile art. II alin. (1), persoana fizică sau juridică prezintă autorității fiscale competente pentru calculul taxei pe poluare, în vederea luării în evidență, în termen de 20 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, o cerere însoțită de unul dintre documentele prevăzute la art. III lit. a) sau b), iar în situația prevăzută la art. III lit. c), documentul va fi însoțit și de declarația pe proprie răspundere, în formă autentică, din care să reiasă că autovehiculul a fost achiziționat anterior datei de 15 decembrie 2008 în vederea înmatriculării în România."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică dispozițiile

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009

prin prisma faptului că încalcă prevederile art. 90 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituție, ar trebui constatată neconstituționalitatea acestora și aplicată cu prioritate norma comunitară.

Curtea constată că, în jurisprudența sa, s-a pronunțat în sensul că aceste aspecte, ca și cele relevate în prezenta cauză, nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci țin de aplicarea legii de către instanța de judecată, neintrând în competența de soluționare a Curții Constituționale. ( Decizia nr. 413 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 21 mai 2008.) Curtea Constituțională nu are competența de a tranșa un conflict între norma națională și cea comunitară, această competență revenind instanței de drept comun.

Prin

Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, Curtea a stabilit că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului de instituire a Comunității Europene (devenit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) prin prisma art. 148 din Constituție. O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratatul CE, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunității Europene la Curtea de Justiție a Comunităților Europene. În situația în care Curtea Constituțională s-ar considera competentă să se pronunțe asupra conformității legislației naționale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicții între cele două instanțe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009

privind modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată de Nistor Caranfil în Dosarul 51.138/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.