Decizia nr. 1006/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, excepție ridicată de Societatea Comercială "Neptun Olimp" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 9.534/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.448D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că statul fiind acționar majoritar în cadrul societăților naționale, companiilor naționale, societăților comerciale și regiilor autonome prevăzute de ordonanța criticată, este firesc ca legiuitorul să stabilească modul de repartizare a profitului contabil realizat de către acestea, fără a se aduce atingere prevederilor constituționale invocate de către autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.534/118/2009, Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, excepție ridicată de Societatea Comercială "Neptun Olimp" - S.A. din Neptun într-o cauză ce are ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că stabilirea în mod expres în conținutul actului normativ a ordinii și repartizării profitului contabil realizat de către societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și de regiile autonome este neconstituțională, contravenind dispozițiilor art. 136 din Legea fundamentală.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispoziția de lege criticată referitoare la repartizarea profitului contabil rămas după deducerea impozitului pe profit nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege, și nici nu contravine prevederilor din Legea fundamentală potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice. Astfel, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitatea îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, care au următorul cuprins: "(1) Începând cu exercițiul financiar al anului 2004, la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se repartizează pe următoarele destinații, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel:

a) rezerve legale;

b) alte rezerve reprezentând facilități fiscale prevăzute de lege;

c) acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți;

c^1) constituirea surselor proprii de finanțare pentru proiectele cofinanțate din împrumuturi externe, precum și pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plății dobânzilor, comisioanelor și a altor costuri aferente acestor împrumuturi externe;

d) alte repartizări prevăzute de lege;

e) participarea salariaților la profit; societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care s-au angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și cheltuieli obligația de participare la profit, ca urmare a serviciilor angajaților lor în relație cu acestea, pot acorda aceste drepturi în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul agentului economic, în exercițiul financiar de referință;

f) minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori dividende, în cazul societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

g) profitul nerepartizat pe destinațiile prevăzute la lit. a)-f) se repartizează la alte rezerve și constituie sursa proprie de finanțare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 136 referitoare la proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reglementează repartizarea profitului contabil rămas după deducerea impozitului pe profit prin stabilirea ordinii destinațiilor acestuia pentru următoarele categorii de entități: societăți naționale; companii naționale și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat; regii autonome.

În continuare Curtea reține că, potrivit

Legii nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, regiile autonome se organizează și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare -, precum și în unele domenii aparținând altor ramuri stabilite de Guvern.

Totodată, Curtea observă că, din punctul de vedere al entității ce deține proprietatea capitalului, societățile comerciale se împart în societăți cu capital integral sau majoritar de stat și societăți cu capital integral sau majoritar privat. Sintagma "majoritar" trebuie privită și interpretată în sensul că entitatea respectivă deține o "majoritate absolută" din capitalul social, ceea ce determină aplicarea textului de lege criticat societăților comerciale la care statul deține majoritatea absolută a capitalului social.

Astfel, Curtea constată că reglementarea prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 64/2001

a destinațiilor repartizării profitului contabil rămas după deducerea impozitului pe profit la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome este pe deplin justificată, statul având obligația, potrivit art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică. Această distribuire imperativă reglementată de dispozițiile de lege criticate este întemeiată și pe faptul că ordinea de repartizare a profitului contabil rămas după deducerea impozitului pe profit nu poate fi privită ca fiind o ordine pur formală, ci ea are consecințe importante pe plan economic și financiar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, excepție ridicată de Societatea Comercială "Neptun Olimp" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 9.534/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.