Decizia nr. 1190/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gecsat" - S.A. din Târnăveni în Dosarul nr. 984/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureș - Falimente și care formează obiectul Dosarului nr. 3.664D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 984/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureș - Falimente a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Gecsat" - S.A. din Târnăveni într-o cauză având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie în sarcina debitorului o prezumție de insolvență, indiferent de motivul neachitării datoriei și indiferent de starea sa financiară, fără a prevedea în sarcina creditorului vreo obligație de a dovedi această stare de insolvență.

De asemenea, deși procedura specială a insolvenței nu poate fi folosită în mod arbitrar, legea prevăzând condiții stricte pentru introducerea cererii de deschidere a acesteia, până la data soluționării cererii de către instanță, asupra situației financiare a debitorului planează suspiciuni care pot compromite relațiile contractuale desfășurate în această perioadă de către acesta, manifestate prin reticența partenerilor contractuali de a continua relațiile comerciale și prin dificultatea de a iniția relații contractuale noi.

Tribunalul Comercial Mureș - Falimente apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței reglementează o procedură specială având ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Este o procedură colectivă, pusă la îndemâna creditorilor pentru a urmări debitorul rău-platnic în vederea îndeplinirii unor obligații pecuniare, contractuale sau legale. Este o aplicație specială a procedurii de executare silită reglementată de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 1 lit. a) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;";

- Art. 31 alin. (1): "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 44 - Dreptul de proprietate privată din Constituție.

Anterior sesizării Curții Constituționale, dar ulterior formulării cererii privind deschiderea procedurii insolvenței,

Legea nr. 85/2006

a fost modificată prin

Legea nr. 169 din 14 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. Astfel, prin art. I pct. 1 a fost modificat art. 3 pct. 1 lit. a), care în prezent are următorul conținut: "a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă; [...]."

Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile legale criticate își produc în continuare efectele juridice în temeiul dispozițiilor art. 725 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispozițiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menținut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil". Astfel, prevederile art. 3 pct. 1 lit. a) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

au constituit temeiul juridic al cererii introductive în dosarul instanței de fond, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. În acest caz, Curtea va controla constituționalitatea acestor dispoziții legale, chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la data pronunțării prezentei decizii.

Analizând criticile formulate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate raportate la aceleași prevederi din Constituție ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea, referindu-se la condițiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență, a arătat că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege și că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvență. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice și vor fi respinse de judecătorul-sindic. De asemenea, Curtea a reținut că, în virtutea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. În legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Prin aceeași decizie, Curtea a mai arătat că debitorul poate face opoziție la cererea de deschidere a procedurii insolvenței și poate combate prin toate mijloacele legale de probă susținerile creditorilor pentru a dovedi faptul că, în realitate, nu se află în stare de insolvență ori că nu sunt reale creanțele pretinse, astfel că atât debitorul, cât și creditorii se bucură de toate garanțiile procesuale care asigură desfășurarea unui proces echitabil.

În final, Curtea a constatat că procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006

este o procedură specială, derogatorie de la cea reglementată de dreptul comun referitoare la litigiile în materie comercială, care se aplică, fără nicio discriminare, debitorilor aflați în stare de insolvență, fără ca prin aceasta să fie îngrădit accesul persoanei la o activitate economică.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele reținute în prealabil, Curtea constată că susținerile autorului excepției, potrivit cărora textele de lege criticate creează posibilitatea debitorilor de rea-credință să tergiverseze și să împiedice realizarea drepturilor legitime ale creditorilor, nu pot constitui argumente pentru calificarea respectivelor dispoziții legale ca fiind neconstituționale. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. Însă exercitarea abuzivă a dreptului se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut. Or, aprecierea cu privire la poziția subiectivă a debitorului în momentul formulării cererii pentru a fi supus dispozițiilor

Legii nr. 85/2006

revine în exclusivitate instanței judecătorești competente, care va analiza conformitatea solicitării debitorului cu condițiile prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de S.C. "Gecsat" - S.A. din Târnăveni în Dosarul nr. 984/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureș - Falimente.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.