Decizia nr. 1174/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Camelia Niculescu în Dosarul nr. 22.107/3/2010 (număr în format vechi 1.938/2010) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.483D/2010.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă referitor la prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a textului de lege criticat, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din același cod, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Decizia nr. 3.779 din 26 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.494/1/2010, admițând recursul împotriva Încheierii din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Camelia Niculescu în Dosarul nr. 22.107/3/2010 (număr în format vechi 1.938/2010) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile și principiile constituționale privind statul român, universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, libertatea de exprimare, dreptul la informație, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării instanțelor judecătorești, înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești și paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi care consacră dreptul la un proces echitabil, întrucât judecătorul verifică rezoluția sau ordonanța atacată doar pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, petentul neputând solicita alte probe necesare unei juste soluționări a cauzei.
Referitor la prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, autorul excepției consideră că acest text de lege încalcă aceleași dispoziții și principii din Constituție și din actele normative internaționale arătate mai sus, în măsura în care judecătorul apreciază că petentul nu are interes în formularea plângerii și a recursului.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală. Prevederile alin. 7 au cuprinsul dat prin
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și anume: "Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."
Articolul 278
^1 alin. 10 din Codul de procedură penală a fost modificat, ulterior sesizării Curții, prin
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la statul român, ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 30 alin. (2) referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informație, ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. l) referitoare la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării instanțelor judecătorești, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (2) și (5) teza întâi referitoare la instanțele judecătorești și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce privește dispozițiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate. Eventualele greșeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii autorului excepției, nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Referitor la dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din actele normative internaționale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, reținând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Cu aceeași ocazie, Curtea a statuat că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi".
În același sens este și
Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Camelia Niculescu în Dosarul nr. 22.107/3/2010 (număr în format vechi 1.938/2010) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.