Decizia nr. 1268/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 119/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-4 și
art. 7 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Palade în Dosarul nr. 10.902/86/2010 al Tribunalului Suceava - Secția civilă, care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 437D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 438D/2011, nr. 439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011 și nr. 613D/2011-615D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Ileana Grămadă, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Rățoi, Maria Niculiță, Corneliu Popovici, Viorica Borș, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu și Lioara Alexandriuc în dosarele nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010, nr. 10.901/86/2010, nr. 10.912/86/2010, nr. 10.907/86/2010, nr. 10.908/86/2010, nr. 10.911/86/2010, nr. 10.906/86/2010 și nr. 10.904/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 437D/2011-439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011, nr. 613D/2011-615D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 438D/2011, nr. 439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011, nr. 613D/2011-615D/2011 la Dosarul nr. 437D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 10.902/86/2010, nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010 și nr. 10.901/86/2010, încheierile din 28 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 10.912/86/2010 și nr. 10.911/86/2010, încheierile din 28 aprilie 2011, pronunțate în dosarele nr. 10.907/86/2010 și nr. 10.908/86/2010 și încheierile din 5 mai 2011, pronunțate în dosarele nr. 10.906/86/2010 și nr. 10.904/86/2010, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-4 și
art. 7 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția a fost ridicată de Maria Palade, Ileana Grămadă, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Rățoi, Maria Niculiță, Corneliu Popovici, Viorica Borș, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu și Lioara Alexandriuc cu prilejul soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că înlăturarea pensiei de serviciu de care se bucura personalul auxiliar din justiție este contrară dispozițiilor constituționale care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate privată, precum și celor referitoare la dreptul la pensie. În acest sens, arată că pensia reprezintă un "bun" în sensul stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, bucurându-se de protecția art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și un drept câștigat, întrucât a fost legal stabilit prin decizia de pensionare și nu a fost supus niciunei condiționări de ordin financiar. Astfel, se aduce atingere principiului constituțional al neretroactivității legii civile, dar și dispozițiilor Legii fundamentale referitoare la limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți. Totodată, arată că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece instituie norme mai favorabile sub aspectul condițiilor de recalculare a pensiei pentru militari, polițiști și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor în raport cu celelalte categorii de persoane ale căror pensii sunt supuse recalculării. Afectarea cuantumului pensiilor deja stabilite este contrară și celor statuate de Curtea Constituțională prin
și
Decizia nr. 57/2006 , precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcându-se astfel principiul separației puterilor în stat. De asemenea, fiind afectate drepturi dobândite prin hotărâri judecătorești, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil. În plus, arată că
prevede dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul pensiei mai favorabil în cazul recalculării pensiei, drept confirmat de altfel și prin jurisprudența Curții Constituționale. Cu toate acestea, cu prilejul recalculării pensiilor speciale, nu s-a ținut cont de acest principiu. În sfârșit, susține că
a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu au fost abrogate expres reglementările anterioare referitoare la pensiile speciale, nu au fost respectate normele privind fundamentarea actului normativ și nu a fost avut în vedere impactul socio-economic.
Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1-4 și
art. 7 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular;
e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la
art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la
art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:
a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b);
b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor
Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";
- Art. 7: "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pensiilor prevăzute la
art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispozițiile din Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii."
Autorii excepției consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (3) - (5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind dreptul la pensie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 56 privind contribuțiile financiare, art. 135 referitor la economie și art. 136 privind proprietatea. De asemenea, invocă încălcarea art. 11 și art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 6 paragraful 1, art. 14 și art. 15 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminării și derogarea în caz de urgență, art. 1 din primul Protocol la Convenția amintită, referitor la dreptul de proprietate, și art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție, cu privire la interzicerea discriminării, precum și dispozițiile art. 23 din Cartea Socială Europeană revizuită privitor la dreptul persoanelor vârstnice la protecție socială. Totodată, este menționată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 26 noiembrie 2002 pronunțată în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotărârea din 16 septembire 1996 pronunțată în Cauza Gaygusuz contra Austriei, Hotărârea din 18 februarie 2009 pronunțată în Cauza Andrejeva contra Letoniei, Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunțată în Cauza Muller contra Austriei ș.a. Totodată este invocată încălcarea art. 148 din Constituție prin raportare la dispozițiile Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în regimurile profesionale de securitate socială, ale Directivei nr. 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 pentru modificarea Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că unele dintre criticile formulate în prezenta cauză au mai fost supuse analizei instanței de contencios constituțional. Astfel, pronunțându-se asupra conformității Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cu dispozițiile constituționale privind dreptul de proprietate privată, dreptul la pensie și principiul neretroactivității legii civile, Curtea, prin deciziile nr. 871 și nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [...] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu același prilej, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru aceleași rațiuni, circumscrise noțiunii de "drept câștigat" în ceea ce privește pensiile speciale, Curtea apreciază că nu pot fi reținute nici criticile referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat ori a dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce privește critica referitoare la existența unui tratament juridic diferențiat între diversele categorii socio-profesionale, de natură să creeze o situație privilegiată militarilor, precum și polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, Curtea reține că
art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010
prevede că "Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare". Alin. (4) al aceluiași articol prevede că "În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective".
Din contră, pentru celelalte categorii socio-profesionale prevăzute de
art. 1 din Legea nr. 119/2010 , art. 3 alin. (1) din același act normativ prevede că "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare."
Articolul 77
alin. (1) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, stabilea în acest sens că "Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3".
Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2010 prevedea, ca regulă generală, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bărbați, stagiu care creștea până la 30 de ani, respectiv 35 de ani pentru bărbați, până în anul 2015.
De asemenea,
art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
stabilea că "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă".
Curtea constată că
a fost abrogată prin
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Însă, având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor
Legii nr. 19/2000 , aflate în strânsă legătură cu obiectul controlului de constituționalitate, Curtea, potrivit celor statuate prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , urmează a se raporta și la aceste dispoziții de lege în contextul analizei art. 1-4 și
art. 7 din Legea nr. 119/2010 .
Din examinarea textelor de lege aplicabile în vederea recalculării pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pe de o parte, și a textelor aplicabile recalculării celorlalte categorii de pensii menționate de
art. 1 din Legea nr. 119/2010 , de cealaltă parte, reiese voința legiuitorului de a crea un regim juridic distinct între categoriile de pensii comparate, regim ce tinde să creeze condiții mai favorabile privind recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din legea amintită.
Așa fiind, urmează ca instanța de contencios constituțional să analizeze dacă o astfel de diferență de tratament juridic are semnificația încălcării principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor.
În vederea acestui demers, trebuie amintit că, potrivit celor statuate în mod constant în jurisprudența în materie a Curții Constituționale, art. 16 alin. (1) din Constituție impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situații obiectiv identice. Împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situații obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității în drepturi.
În situația actului normativ analizat, obiectivul este acela de a transforma anumite tipuri speciale, preferențiale de pensii, în al căror cuantum se regăsea o semnificativă componentă necontributivă, în pensii în înțelesul
Legii nr. 19/2000 , întemeiate pe principiul contributivității.
Din această perspectivă,
nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivă a pensiei speciale fiind deopotrivă eliminată pentru toate categoriile de pensii menționate în art. 1.
Ceea ce diferă sunt condițiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcție de care se calculează punctajul mediu anual și cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite.
Curtea observă că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socio-profesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce privește calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificația unei discriminări. În acest sens, pot fi amintite persoanele care au desfășurat activitatea în condiții deosebite ori speciale de muncă și care beneficiază de vârste de pensionare și stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferențiat îl constituie condițiile specifice în care aceste categorii socio-profesionale și-au desfășurat activitatea.
În ceea ce privește persoanele care se încadrează în ipoteza dispozițiilor
art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 , o relevanță deosebită o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituție prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arăta că dispozițiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaților și gradaților voluntari, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale sub aspectul acordării dreptului la pensie sunt justificate de "natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții".
Curtea apreciază că aceleași rațiuni impun și în prezenta cauză respingerea ca neîntemeiată a criticilor raportate la principiul constituțional al egalității în drepturi, categoriile socioprofesionale comparate aflându-se în situații obiectiv diferite, care justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile
nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reține că un asemenea drept a fost prevăzut de
numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. Se impune a fi amintite, în acest context, cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare
art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei."
Din această perspectivă, este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situații între prevederile
și dispozițiile de lege criticate ale
Legii nr. 119/2010 , astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificația unei încălcări a principiului egalității în drepturi a cetățenilor ori a principiului neretroactivității legii civile.
În ceea ce privește argumentele referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva existenței unei neconcordanțe între dispozițiile
și prevederile Legii nr. 24/2010 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că, în jurisprudența sa, s-a pronunțat și cu privire la aceste critici de neconstituționalitate. Astfel, prin
a arătat că legiuitorul a menținut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege. Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale, întrucât actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de
Legea nr. 19/2000 , iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.
De asemenea, Curtea apreciază că sunt lipsite de temeinicie și susținerile referitoare la inexistența unei fundamentări a
Legii nr. 119/2010 , elaborarea actului normativ fiind însoțită de o expunere de motive în care sunt prezentate motivul emiterii actului normativ, impactul socio-economic, impactul financiar, efectele actului normativ asupra legislației în vigoare și consultările efectuate în vederea elaborării legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-4 și
art. 7 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Palade, Ileana Grămadă, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Rățoi, Maria Niculiță, Corneliu Popovici, Viorica Borș, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu și Lioara Alexandriuc în dosarele nr. 10.902/86/2010, nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010, nr. 10.901/86/2010, nr. 10.912/86/2010, nr. 10.907/86/2010, nr. 10.908/86/2010, nr. 10.911/86/2010, nr. 10.906/86/2010 și nr. 10.904/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.