Decizia nr. 1230/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 220 alin. (2^2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
Are ca temei 2
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și
art. 220 alin. (2^2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ric & Sim" - S.R.L. din Zlatna, județul Alba, în Dosarul nr. 9.217/176/2010 al Judecătoriei Alba Iulia. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.711D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la
Decizia Curții Constituționale nr. 863/2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.217/176/2010, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și
art. 220 alin. (2^2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ric & Sim" - S.R.L. din Zlatna, județul Alba, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că măsura confiscării dispusă în cazul său este neconstituțională, deoarece încalcă prevederile "art. 41 alin. (7)" din Constituție, potrivit cărora averea dobândită licit nu poate fi confiscată, iar caracterul licit al averii se prezumă. Totodată, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 41 din Legea fundamentală, fără a arăta în ce mod.
Judecătoria Alba Iulia apreciază că este practic imposibil să fie analizată alinierea dispozițiilor de lege criticate la art. 41 din Constituție, având în vedere că aceste articole au un obiect de reglementare radical diferit de cel asupra căruia dispune textul din Legea fundamentală. Chiar și în ipoteza în care s-ar accepta că neconstituționalitatea dispozițiilor criticate ar trebui raportată la prevederile art. 44 alin. (8) din Constituție, aspect ce ar reieși din referirea autoarei excepției la averea dobândită licit și la caracterul prezumat al licitului, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată tocmai pentru faptul că dispozițiile de lege criticate reglementează o contravenție, respectiv o faptă cu caracter ilicit care, odată constatată, răstoarnă prezumția simplă a caracterului licit al averii dobândite.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate nu contravin principiului constituțional potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată și nici caracterului licit al dobândirii acesteia. Dispozițiile criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la deținerea sau comercializarea produselor nemarcate corespunzător. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea bunurilor respective în favoarea statului, măsură care este în deplină concordanță cu textele constituționale în virtutea cărora "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și
art. 220 alin. (2^2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut:
-
Articolul 206
^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal: "Desfășurarea activității de comercializare de către operatorii economici prevăzuți la alin. (4) și (6), care nu respectă obligațiile menționate la alin. (4) și (6), constituie contravenție și se sancționează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.";
-
Articolul 220
alin. (2^2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală: "Fapta prevăzută la art. 206^6969 alin. (7) din Codul fiscal se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare și revocarea atestatului."
Din referirea la caracterul licit al averii se constată că autorul excepției a indicat eronat prevederile constituționale ale art. 41, în realitate fiind vorba despre prevederile constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 206^69 prevăd în alin. (6) obligația operatorilor economici, care intenționează să comercializeze în sistem en detail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală, iar la alin. (7) prevăd sancțiunea nerespectării acestei obligații.
Prin
Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a constatat că textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiții suplimentare operatorilor economici atunci când aceștia doresc comercializarea unor atari produse. În ceea ce privește dispozițiile art. 206^69 alin. (7), Curtea a constatat că acestea prevăd sancțiunea nerespectării obligației de către operatorii economici, care intenționează să comercializeze în sistem en dιtail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală. În contextul asigurării libertății economice, statul are obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.
În ceea ce privește problema confiscării sumelor rezultate din desfășurarea unor activități de comercializare fără respectarea obligațiilor legale, Curtea constată că, de exemplu, prin
Decizia nr. 766 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, și
Decizia nr. 212 din 4 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a reținut că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții; potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit și deci este posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile și cu privire la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu
art. 220 alin. (2^2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și
art. 220 alin. (2^2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ric & Sim" - S.R.L. din Zlatna, județul Alba, în Dosarul nr. 9.217/176/2010 al Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.