Decizia nr. 1531/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 alin. 1 din Codul civil din 1864, excepție invocată de Societatea Comercială "Piramide GM" - S.R.L. din Zimnicea în Dosarul nr. 1.020/339/2010 (număr în format vechi 1.035/2010) al Judecătoriei Zimnicea - Secția mixtă fond și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.128D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.020/339/2010 (număr în format vechi 1.035/2010) Judecătoria Zimnicea - Secția mixtă fond a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 alin. 1 din Codul civil din 1864, excepție invocată de Societatea Comercială "Piramide GM" - S.R.L. din Zimnicea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții, prin care se solicită executarea unor obligații contractuale asumate de către autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat este în contradicție cu dispozițiile constituționale care conferă Parlamentului rolul de unică autoritate legiuitoare a statului, deoarece permite unor persoane fizice sau juridice să încheie convenții care au putere de lege. În acest fel, în opinia autorului excepției, intenția legiuitorului poate fi înfrântă prin simplul acord de voință al părților contractante.

Judecătoria Zimnicea - Secția mixtă fond apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului arată că, în temeiul

art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, actul normativ criticat a fost abrogat expres, astfel că, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 969 alin. 1 din Codul civil din 1864.

Curtea constată că aceste prevederi legale au fost preluate integral în

art. 1270 alin. (1) din Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, potrivit căruia: "(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante."

Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecății instanței de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Așa cum a statuat Curtea în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor ulterioare sesizării, chiar dacă ar conține prevederi asemănătoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de către autorul excepției, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante."

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 311 din 3 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 26 martie 2009, a statuat că prevederile art. 969 din Codul civil din 1864 nu sunt contrare rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. Încheierea unei convenții fiind guvernată de principiul libertății contractuale, părțile unui contract pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă. Convenția astfel încheiată se impune părților întocmai ca și legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.

Întrucât criticile de neconstituționalitate au privit aspecte identice celor relevate în prezenta cauză și deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate în decizia anterior citată își mențin valabilitatea.

De asemenea, în prezenta cauză, Curtea constată că autorul excepției apreciază în mod eronat că există o identitate semantică între conceptul de "lege", ca normă cu caracter general obligatoriu instituită și apărată de forța coercitivă a statului, și un contract stabilit între persoane fizice sau persoane juridice, care, atunci când este valabil încheiat, are putere obligatorie între părțile contractante, întocmai ca și legea. Prevederea legală criticată nu pune în discuție rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, ci se referă la principiul pacta sunt servanda, privitor la forța obligatorie a convențiilor civile, care trebuie să se circumscrie legii, ca act normativ emis de autoritatea legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 alin. 1 din Codul civil, excepție invocată de Societatea Comercială "Piramide GM" - S.R.L. din Zimnicea în Dosarul nr. 1.020/339/2010 (număr în format vechi 1.035/2010) al Judecătoriei Zimnicea - Secția mixtă fond.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.