Decizia nr. 1337/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 258 alin. 2 din Codul penal și art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Ioniță în Dosarul nr. 35.470/245/2009 al Tribunalului Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.751D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției Aurel Ioniță și partea Jăniță Ioniță, prin care solicită desemnarea unui apărător în temeiul dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Au anexat la cerere cupoane de pensie, adeverință de la primărie, certificate de atestare fiscală și factură de utilități.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , republicată, respinge cererea formulată de autor și de parte, deoarece, potrivit

Hotărârii Curții Constituționale nr. 20 din 17 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu sunt aplicabile Curții Constituționale, nefiind compatibile cu natura procedurii în fața acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 926 din 16 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 35.470/245/2009, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 258 alin. 2 din Codul penal și art. 192 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Aurel Ioniță în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 258 alin. 2 din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și la accesul liber la justiție, deoarece soțul sănătos nu are acces la actul de justiție pentru apărarea drepturilor patrimoniale de care celălalt soț a fost vătămat și care nu s-a putut impune ca parte vătămată din motive medicale.

Cu privire la dispozițiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că acestea contravin prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii a cetățenilor și la dreptul de petiționare, deoarece, spre deosebire de persoanele care beneficiază de ajutor public judiciar în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , în cauzele penale justițiabilii sunt obligați să plătească cheltuieli judiciare, deși nu sunt vinovați de săvârșirea vreunor fapte penale.

Tribunalul Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului deciziei de sesizare, dispozițiile art. 258 alin. 2 din Codul penal - Fapte săvârșite de alți funcționari și art. 192 alin. 2 din Codul penal - Violarea de domiciliu. În realitate, ținând seama de notele autorului și de considerentele deciziei, se constată că s-a strecurat o eroare materială cu privire la art. 192 alin. 2 care privește Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri și care este prevăzut de Codul de procedură penală, și nu de Codul penal. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 258 alin. 2 din Codul penal și art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 258 alin. 2 din Codul penal: "În cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 și 250 alin. 1-4, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1.";

- Art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală: "În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 51 referitoare la Dreptul de petiționare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit de împrejurarea că plângerea prealabilă nu poate fi formulată și de soțul persoanei vătămate, chiar dacă aceasta din urmă nu se află în vreo imposibilitate legală de a-și exercită drepturile procesuale. Or, o asemenea critică tinde la modificarea textului legal contestat în sensul înlăturării principiului disponibilității. Pe cale de consecință, prezenta excepție este inadmisibilă, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

2. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. Într-o asemenea situație culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune și existența relei-credințe. Mai mult, prevederile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituție.

În plus, împrejurarea că, potrivit altui act normativ, respectiv

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, unele persoane pot beneficia de ajutor material nu poate constitui o cauză de discriminare cu încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii, deoarece dispozițiile legale criticate din Codul de procedură penală se aplică fără niciun fel de deosebire între toți justițiabilii aflați în ipoteza normei legale.

În ceea ce privește critica privind înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 51, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dispozițiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală nu privesc activitatea de petiționare, ci reglementează o situație distinctă, și anume accesul la justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Aurel Ioniță în Dosarul nr. 35.470/245/2009 al Tribunalului Iași - Secția penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.