Decizia nr. 1443/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) și art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale

art. 97 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marius Constantin Isac în Dosarul nr. 8.171/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.654D/2010.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind partea D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, sens în care depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.171/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) și art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale

art. 97 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția a fost ridicată de Marius Constantin Isac, contestator într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională și pretenții, în contradictoriu cu intimatul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1), art. 136 alin. (5), art. 120 și art. 53. În acest sens, arată, în esență, că "măsura ridicării autoturismului staționat neregulamentar este o măsură care afectează în mod esențial exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului respectiv." Consideră că, "în condițiile în care Poliția Rutieră dispune ridicarea autoturismului, iar măsura este dusă la îndeplinire de către autoritatea publică locală sau administratorul drumului public, proprietarul în cauză este pus în situația de a nu ști cu exactitate de la cine să solicite restituirea bunului său: Poliției rutiere [...], sau autorității publice locale [...], care este executantul măsurii dispuse. Or, trebuie observat că [...] între autoritatea publică locală și proprietarul deposedat nu există niciun raport juridic." În final, autorul excepției solicită să se constate că dispozițiile de lege criticate "nu se încadrează în limitele și principiile trasate de Legea fundamentală, prin încălcarea principiului constituțional al descentralizării administrative, prin posibilitatea acordată reprezentantului statului de a afecta în mod abuziv și discreționar regimul proprietății private, prin lipsa garanțiilor procesuale acordate proprietarilor pentru apărarea propriului drept, dar și prin posibilitatea acordată reprezentantului statului de a dispune discreționar restrângerea unor drepturi sau libertăți, respectiv afectarea în mod esențial a atributelor dreptului de proprietate privitoare la uzul bunului și lipsirea de beneficiile aduse de acesta."

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și notele scrise ale acestuia depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64 alin. (1) și art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale

art. 97 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare. Această ordonanță de urgență a fost aprobată prin

Legea nr. 49/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006.

Dispozițiile de lege menționate au următorul cuprins:

- Art. 64 alin. (1): "Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.";

- Art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6): "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [...]

d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar. [...]

(6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabilește prin regulament."

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) potrivit căruia "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice", art. 120 privind principiile de bază ale administrației publice locale și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 691 din 5 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009, a statuat că

art. 64 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

reglementează o "măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfășurarea circulației pe drumurile publice în condiții de siguranță, prin îndepărtarea de pe spațiul rezervat circulației rutiere a autovehiculelor staționate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea și staționarea acestora".

Curtea a mai constatat că "nu poate reține critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile". Astfel, "prevederea de lege criticată este tocmai o materializare a acestui drept acordat statelor prin documentul internațional amintit".

Totodată, Curtea a constatat că "nici măcar nu se pune problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării exercitării a două dintre atributele dreptului de proprietate, și anume posesia și folosința, rămânând neafectată prerogativa dispoziției, care este de esența dreptului de proprietate. Mai mult, această limitare a posesiei și folosinței este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staționat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul și depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sancționare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staționarea vehiculelor".

În ceea ce privește critica prin raportare la art. 120 din Constituție, se observă că dispozițiile de lege ce constituie obiect al excepției nu au nicio legătură semnificativă cu principiile de bază ale administrației publice locale, statuate prin acest text constituțional. De altfel, nici nu ar putea fi vorba despre neconstituționalitatea textelor de lege atacate, deoarece autoritatea locală nu acționează în vederea executării dispoziției polițistului rutier, ci acționează în temeiul unei hotărâri a consiliului local, procedura de ridicare a vehiculului fiind cea prevăzută de regulamentul stabilit prin aceasta.

În fine, întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală invocate în susținerea excepției, dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) și art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale

art. 97 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marius Constantin Isac în Dosarul nr. 8.171/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011.