Decizia nr. 1376/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 1/2010 25 ianuarie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul b…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Liber Învățământ Preuniversitar Buzău în Dosarul nr. 2.607/114/2010 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 191D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 218D/2011 și nr. 465D/2011, ambele privind o excepție de neconstituționalitate cu obiect identic, excepție ridicată de Sindicatul Liber Învățământ Preuniversitar Buzău în dosarele nr. 2.316/114/2010 și nr. 3.223/114/2010 ale Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 218D/2011 și nr. 465D/2011 la Dosarul nr. 191D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 218D/2011 și nr. 465D/2011 la Dosarul nr. 191D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că ordonanța de urgență criticată nu afectează drepturi sau libertăți fundamentale, că nu încalcă principiul separației puterilor în stat și că, la momentul adoptării sale, a existat o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 12, 13 ianuarie 2011 și 2 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 2.607/114/2010, nr. 2.316/114/2010 și nr. 3.223/114/2010, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Liber Învățământ Preuniversitar Buzău în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva sentințelor prin care au fost respinse, în temeiul
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , pretențiile bănești ale cadrelor didactice reprezentate de sindicatul sus-menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat nu ține seama de prevederile
și nici de deciziile Curții Constituționale prin care au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile ordonanțelor de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009. Or, atât timp cât
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 , și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
prelungesc în timp aplicarea unor dispoziții declarate deja neconstituționale, textul legal criticat, stabilind salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, nu se poate raporta tocmai la
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , întrucât, în continuare, se va perpetua viciul de neconstituționalitate. Mai mult, se susține că instanța constituțională, prin
Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010 , a statuat asupra faptului că dispozițiile
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
conțin vicii de neconstituționalitate; chiar dacă nu au fost declarate expres ca fiind neconstituționale, o atare apreciere făcută în considerentele deciziei este obligatorie și trebuie respectată.
Se mai arată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
se constituie într-un act de contracarare a voinței Parlamentului, încălcând astfel art. 1 alin. (4) și art. 61 din Constituție; de asemenea, se arată că Guvernul nu justifică urgența măsurii, nu există o situație extraordinară și afectează dreptul de proprietate privată, la salariu și la un nivel de trai decent, încălcând art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție.
În fine, se apreciază că, prin lipsa consultării Consiliului Economic și Social în adoptarea acestei măsuri, Guvernul a încălcat art. 102 și 141 din Constituție.
Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată din moment ce ordonanța de urgență criticată a fost aprobată prin
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în dosarele nr. 191D/2011 și nr. 218D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, textul legal criticat nemaifiind în vigoare. În Dosarul nr. 465D/2011, Guvernul nu a transmis punctul său de vedere.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, care au următorul cuprins:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin
Autorul excepției consideră că textul legal criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și respectarea supremației Constituției, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) și (2) privind rolul Guvernului, ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență, precum și ale art. 141 privind Consiliul Economic și Social.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Prin
Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a observat că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile
art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, și nu produce efecte juridice asemenea celor cuprinse în motivarea excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin
Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor
Legii nr. 221/2008 , stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, și nu cu
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau
Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009).
Așadar, Curtea a constatat că textul criticat, prin prisma interpretării date de
Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 , își găsește o aplicare conformă cu Constituția; în aceste condiții, având în vedere dispozițiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a conchis că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
II. De asemenea, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate ridicată, prin prisma consecințelor rezultate dintr-o decizie pronunțată de Curtea Constituțională pe fondul acesteia, antamează chestiuni care țin de modalitatea în care instanțele judecătorești trebuie să interpreteze și să aplice legile lato sensu. În acest sens este grăitor că textul de lege criticat, chiar în lipsa unei decizii de constatare a neconstituționalității, a putut fi interpretat, în mod corect, chiar în sensul dorit de autorul excepției, dovadă fiind
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 . Or, faptul că instanța de judecată a ales să îl interpreteze într-un sens contrar deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterior publicării acesteia, sau considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice ține de puterea de apreciere a judecătorului cauzei, fără a se putea ridica problema de interpretare și aplicare a legii la rangul de chestiune de constituționalitate ce ar putea fi cenzurată numai pe calea excepției de neconstituționalitate. Mai mult, dacă s-ar aprecia că textul legal criticat este neconstituțional tocmai pentru motivele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție de a-l aplica într-un anumit sens, ar însemna că aceasta din urmă și-a depășit competența, subrogându-se Curții Constituționale ca și legislator negativ. Or, astfel cum s-a arătat în
Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 , Înalta Curte a acționat într-un mod conform cu competența sa stabilită prin lege și a stabilit efectele infraconstituționale ale deciziilor Curții Constituționale.
Ținând cont de art. 330^7 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii, "nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese". Acest lucru înseamnă că în cele 3 dosare aflate pe rolul Curții Constituționale, care la momentul de față au fost soluționate definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești, personalul didactic reprezentat de către sindicat nu va fi reîncadrat în funcție cu salariul stabilit potrivit
În consecință, Curtea reține că personalul didactic reprezentat nu își va putea recupera sumele de bani reprezentând diferența dintre salariul stabilit potrivit
și cel stabilit conform
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009
din moment ce recursul în toate cele 3 dosare a fost respins anterior
Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011
de către Curtea de Apel Ploiești, în condițiile în care și instanța de fond, Tribunalul Buzău, respinsese acțiunile formulate de către reclamant prin care, în esență, se solicita, în temeiul
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, emiterea unor decizii de reîncadrare a personalului didactic reprezentat cu salariul de bază calculat potrivit
Legii nr. 221/2008 , și nu potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 . Însă o atare situație nu se datorează nesoluționării unei probleme de constituționalitate, ci aplicării, în mod greșit, a textului criticat în raport cu deciziile Curții Constituționale. Îndreptarea unei asemenea erori de apreciere a instanțelor judecătorești nu intră în competența Curții Constituționale, aceasta, în lipsa unei competențe exprese, neputând cenzura constituționalitatea hotărârilor judecătorești prin care se tranșează litigiile ce vizează drepturi subiective.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Liber Învățământ Preuniversitar Buzău în dosarele nr. 2.607/114/2010, nr. 2.316/114/2010 și nr. 3.223/114/2010 ale Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.