Decizia nr. 1304/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chaouki Hamdi în Dosarul nr. 4.272/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 4.421D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) și

art. 82 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

și ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.272/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chaouki Hamdi într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică faptul că împotriva dispoziției de părăsire a teritoriului nu este prevăzută decât o singură cale de atac, sentința prin care se soluționează cererea de anulare fiind definitivă și irevocabilă. Or, inexistența unei căi de atac accesibile și disponibile afectează exercitarea dreptului de acces liber la justiție, la un recurs efectiv și la două grade de jurisdicție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, persoanele străine beneficiind de dreptul de liber acces la justiție, iar restrângerea exercitării unor drepturi este proporțională cu interesul public ocrotit.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții, prevederile art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 81 alin. (1): "(1) Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.";

- Art. 82 alin. (3): "(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel:

a) în termen de 15 zile, pentru:

(i) străinul a cărui ședere a devenit ilegală;

(îi) străinul a cărui viză a fost anulată sau revocată;

(iii) foștii solicitanți de azil pentru care s-a finalizat procedura de azil;

b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept;

c) în termen de 90 de zile, pentru:

(i) străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară pentru desfășurarea de activități comerciale ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept, precum și membrii de familie ai acestuia care au beneficiat de un drept de ședere pentru reîntregirea familiei;

(îi) străinul căruia i-a încetat dreptul de ședere permanentă, dacă nu îndeplinește condițiile de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru unul din scopurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.";

- Art. 84 alin. (1): "(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 81 alin. (1) și ale art. 82 alin. (3) au fost modificate prin

art. I pct. 110 și pct. 114-116 din Legea nr. 157/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011. Având în vedere faptul că această ultimă modificare nu a afectat esența dispozițiilor criticate și ținând cont de dispozitivul Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, potrivit căruia "În cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării", Curtea urmează să examineze dispozițiile art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , care au în prezent următoarea redactare:

- Art. 81 alin. (1): "(1) Împotriva străinilor cu ședere ilegală și a foștilor solicitanți de azil, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.";

- Art. 82 alin. (3): "(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel:

a) în termen de 15 zile, pentru:

(i) străinul care a fost depistat fără drept de ședere;

(îi) străinul a cărui viză a fost anulată sau revocată;

(iii) foștii solicitanți de azil, pentru care s-a finalizat procedura de azil sau care au renunțat la aceasta;

b) în termen de 30 de zile, pentru:

(i) străinul care solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistat fără drept de ședere;

(îi) străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept;

(iii) străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară pentru desfășurarea de activități comerciale ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept, precum și membrii de familie ai acestuia care au beneficiat de un drept de ședere pentru reîntregirea familiei;

(iv) străinul căruia i-a încetat dreptul de ședere pe termen lung și care nu a solicitat prelungirea dreptului de ședere conform art. 70 alin. (4)."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și la protecția egală prin lege a proprietății private, art. 53 care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 129 privitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă și următoarele prevederi din documente internaționale: art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție, referitor la protecția și garantarea proprietății private; art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la aceeași convenție și art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorul acesteia se rezumă la critici adresate exclusiv dispozițiilor art. 84 alin. (1), prin prisma faptului că acestea nu prevăd nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunțate de curtea de apel competentă teritorial în soluționarea contestației împotriva deciziei de returnare. Cu privire la acest text de lege, Curtea s-a pronunțat în numeroase rânduri, constatând conformitatea acestuia cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate și în cauza de față și din perspectiva unor critici similare celor formulate de autorul prezentei excepții. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, Curtea a reținut că textul de lege criticat oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiție legalitatea și temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instanță judecătorească independentă și imparțială. În plus, invocarea dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este relevantă, întrucât prevederile internaționale amintite garantează dreptul la două grade de jurisdicție exclusiv în materie penală, or, prevederile criticate sunt de natură administrativă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Totodată, Curtea constată că, în lipsa oricărei motivări a celorlalte texte de lege criticate, excepția de neconstituționalitate a acestora urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că nu este îndeplinită cerința impusă de

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căreia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) și

art. 82 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chaouki Hamdi în Dosarul nr. 4.272/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de același autor, în același dosar, al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2011.