Decizia nr. 1303/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București în Dosarul nr. 12.205/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 4.401D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.405D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.108/118/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Răzvan Rugină, membru al Baroului București, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea parțială de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Societății Comerciale "Tomis Team" - S.R.L. și cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 4.405D/2010 la Dosarul nr. 4.401D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Societății Comerciale "Tomis Team" - S.R.L., care solicită admiterea excepției, pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , apreciază că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. Referitor la

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , consideră că nu contravine prevederilor art. 52 din Constituție, întrucât ordinele președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei reprezintă acte administrative emise în virtutea prerogativelor funcției sale, care pot fi contestate în fața unei instanțe judecătorești de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 12 octombrie 2010 și 27 ianuarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 12.205/2/2009 și nr. 9.108/118/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

și, respectiv, a prevederilor art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și, respectiv, de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din București în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 4.401D/2010 susține că redactarea prevederilor

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

este ambiguă, întrucât dă posibilitatea unor interpretări subiective, în sensul că partea interesată de a contesta ordinele și deciziile emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este pusă în situația de a nu cunoaște modalitatea în care le poate ataca în justiție, respectiv cu sau fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Arată că acțiunea introdusă riscă să fie respinsă, după caz, ca prematură sau ca tardivă.

Autorul excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 4.405D/2010 arată că prevederile

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

încalcă dreptul prevăzut de art. 52 din Constituție, ținând cont de faptul că președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nu are competența de a emite ordine și decizii, ci doar de a le semna. Susține că textul de lege criticat instituie o procedură derogatorie de la regulile contenciosului administrativ, obligând persoana ce se consideră vătămată de o decizie a unei autorități, în speță a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, să își îndrepte plângerea împotriva unei alte autorități publice, mai exact împotriva președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, deși acesta nu deține calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește textele criticate din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , susține că, prin posibilitatea recunoscută instanțelor judecătorești de a suspenda un act administrativ, permit acestora să interfereze în mod nejustificat cu atribuțiile ce revin puterii executive și încalcă prezumția de legalitate de care se bucură un astfel de act. Arată că, prin condiționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ de existența unor "cazuri bine justificate" și de "prevenirea unei pagube iminente", se conferă instanței o marjă largă de apreciere, dând posibilitatea unor aprecieri arbitrare, subiective și nesocotindu-se astfel dreptul la un proces echitabil. Totodată, textele de lege criticate favorizează reclamantul, de a cărui voință depinde în mod esențial durata suspendării executării actului administrativ. Mai arată că, în măsura în care recunosc posibilitatea terților de a obține suspendarea efectelor unei autorizații de înființare a capacității energetice înainte de analizarea pretinsei nelegalități a acesteia, se prejudiciază drepturile pârâtului - constructor de bună-credință, aducându-se atingere dreptului acestuia de proprietate privată și dreptului de a-și exercită activitatea economică la care este autorizat potrivit legii.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

este neîntemeiată. Consideră că textul de lege ce formează obiectul acesteia nu contravine dispozițiilor constituționale care reglementează accesul liber la justiție, legiuitorul având posibilitatea reglementării unor termene. Precizează că actul administrativ emis de conducătorul unei autorități publice este un act care aparține acelei autorități publice. De asemenea, consideră că nici excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

nu este întemeiată, întrucât suspendarea unui act administrativ nu constituie un amestec al instanțelor judecătorești în atribuțiile puterii executive, nefiind încălcat nici dreptul la un proces echitabil. În plus, precizează că măsura se dispune "numai în cazul unei aparențe evidente de nelegalitate a actului administrativ și numai atunci când măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, în cuprinsul punctului său de vedere transmis în Dosarul nr. 4.401D/2010, consideră că prevederile

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

sunt constituționale, necontravenind dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de acces liber la justiție și la un proces echitabil, întrucât oferă părților interesate posibilitatea de a contesta în justiție legalitatea și temeinicia ordinelor și deciziilor emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, contestațiile acestora urmând să fie examinate de o instanță judecătorească independentă și imparțială. Prin urmare, autorul excepției a beneficiat de posibilitatea, valorificată de altfel în mod concret, de a se adresa unei instanțe. Mai arată, de asemenea, că procedura de soluționare a contestațiilor în contencios administrativ formulate în temeiul

Legii nr. 13/2007

este o procedură specială și accelerată, iar natura termenului de 60 de zile cuprins în textul de lege criticat are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil. În ce privește criticile referitoare la caracterul imprecis și confuz al textului criticat, arată că interpretarea și aplicarea normelor juridice sunt operațiuni ce aparțin în mod exclusiv organelor și autorităților competente, învestite prin lege cu astfel de atribuții. Totodată, consideră că dispozițiile de lege criticate indică într-un mod suficient de clar elementele și condițiile necesare pentru exercitarea dreptului de a ataca în fața instanței de contencios administrativ actele emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007

privind modificarea și completarea

Legii energiei electrice nr. 13/2007

și

Legii gazelor nr. 351/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, care au următoarea redactare:

- Art. 9 alin. (10): "(10) Ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 60 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1): "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.";

- Art. 15 alin. (1): "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 21 care recunoaște dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) care garantează și ocrotește în mod egal dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică și art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Prevederile

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

consacră posibilitatea contestării în contencios administrativ a ordinelor și deciziilor emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, ca o concretizare a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că textul de lege criticat se referă la actele administrative emise de conducătorul autorității menționate, deși dispozițiile constituționale menționate au în vedere eventuala vătămare produsă de o autoritate publică, nu poate fi considerat un impediment în calea verificării legalității acestora, de vreme ce este de principiu faptul că actele conducătorului reprezintă actele autorității înseși [a se vedea în acest sens art. 209 din Codul civil coroborat cu

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 13/2007

și

art. 8 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 8 decembrie 2009]. De altfel, prevederile de lege criticate precizează în mod lămuritor că este vorba despre acele acte emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei "în exercitarea atribuțiilor" sale.

Curtea constată că textul din

Legea nr. 13/2007

supus controlului de constituționalitate nu este de natură să aducă atingere nici dreptului de acces liber la justiție, criticile referitoare la pretinsa ambiguitate a acestuia neputând fi reținute. Astfel, prevederile

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

se circumscriu regulilor specifice contenciosului administrativ, fiind aplicabile în coroborare cu normele procedurale cuprinse în

Legea nr. 554/2004 , care trasează cadrul general de exercitare a acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative ale autorităților publice, persoana interesată având posibilitatea nestingherită de a învesti instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității actelor administrative enumerate în

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , în condițiile respectării regulilor procedurale specifice acestei materii.

II. În ceea ce privește dispozițiile art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea constată că a mai examinat constituționalitatea acestora, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași texte din Legea fundamentală.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 *), încă nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a observat că cerințele referitoare la existența cazului bine justificat și la necesitatea prevenirii unei pagube iminente sunt definite și caracterizate chiar prin lege, și anume prin

art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 , astfel că instanța dispune de repere clare pentru aprecierea necesității suspendării executării actului administrativ. Prin aceeași decizie, Curtea a statuat că măsura se justifică prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular și cel general și, având în vedere aceste prevederi legale, instanța va putea să dispună suspendarea executării actului administrativ, fără ca în acest fel să impieteze asupra exigențelor impuse de respectarea principiului separației și echilibrului puterilor.

---------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.103 din 8 septembrie 2011 **), încă nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a reținut că suspendarea executării unui act administrativ are caracter esențialmente temporar, durând, în condițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , până la soluționarea acțiunii principale, motiv pentru care a constatat că nu este întemeiată critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil prin favorizarea reclamantului, de a cărui voință ar depinde durata suspendării executării actului administrativ.

--------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011.

Totodată, Curtea a observat că susținerea referitoare la răsturnarea sarcinii probei ca urmare a faptului că beneficiarul actului administrativ atacat ar fi nevoit să demonstreze legalitatea lui nu este relevantă în cadrul soluționării excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

nu vizează procedura de contestare a legalității actului administrativ, ci reglementează cu privire la măsura suspendării executării acestuia. În ce privește invocarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea a constatat că măsura amintită nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate al beneficiarului actului administrativ. De asemenea, Curtea a observat că, pentru a evita consecințele negative ale executării unui act administrativ nelegal, se justifică suspendarea efectelor acestuia până la clarificarea problemei legalității actului administrativ ce stă la baza desfășurării activității economice, astfel că restrângerea temporară a libertății economice nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 45 din Constituție, privită prin prisma condițiilor enumerate la art. 53 din Legea fundamentală.

Întrucât în cauza de față nu au fost prezentate argumente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea considerentele și soluția pronunțată prin deciziile citate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , ridicată de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București în Dosarul nr. 12.205/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și a prevederilor art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.108/118/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2011.