Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1447/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
3 noiembrie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 902 din 20 decembrie 2011
Citat de
2 acte
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 9.569 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel-Ion Dumitru în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (număr în format vechi 3.123/2010) al Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.723D/2010.

La apelul nominal se prezintă părțile Cristian-Victor Stan și Magdalena Bincaru. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul părților prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul excepției solicită, în realitate, modificarea textelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (număr în format vechi 3.123/2010), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Viorel-Ion Dumitru cu ocazia soluționării unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 68^1 și art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție, întrucât, în practica din ultimii ani, sintagma "indicii temeinice" este asimilată de magistrați cu aceea de "probe temeinice". Mai arată că art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală aduce atingere dispozițiilor constituționale privind rolul Ministerului Public, deoarece procurorul susține că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru "ordinea publică", în condițiile în care Ministerul Public apără "ordinea de drept", și nu "ordinea publică", aceasta din urmă fiind apărată de Jandarmeria Română, instituție specializată a statului, cu statut militar, parte componentă a Ministerului Administrației și Internelor.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 462/2004 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68^1, art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, aceste din urmă dispoziții fiind modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 68^1: "Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.";

- Art. 143 alin. 1: "Măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.";

- Art. 148 alin. 1 lit. f): "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: [...] f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție și ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la dispozițiile art. 68^1 și art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a acestor prevederi de lege. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^1 și art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 983 din 8 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, care stabilesc un caz de arestare, și anume situația în care lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru "ordinea publică", sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 131, care statuează că Ministerul Public apără "ordinea de drept". În procesul penal din România procurorul acționează ca apărător al intereselor generale ale societății, dar și ale părții din proces, în spiritul legalității. Cele două noțiuni, "ordinea de drept" și "ordinea publică", nu se exclud și nu se află în contradicție, fiind într-o relație de interdependență. Astfel, ordinea de drept se concretizează în ordinea publică prin asigurarea respectării legii penale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^1 și art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel-Ion Dumitru în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (număr în format vechi 3.123/2010) al Curții de Apel București - Secția I penală.

II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.