Decizia nr. 1248/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Memos Import Export" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5304.01/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială și care formează obiectul Dosarului nr. 135D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că apărătorul autorului excepției, domnul avocat Dorel Băicoană Pinkerton, din cadrul Baroului București, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea fi prezent în fața Curții Constituționale, arătând că la data dezbaterilor trebuie să fie prezent la Tribunalul București - Secția a III-a civilă, iar timpul scurt avut la dispoziție de la data la care a fost angajat în acest dosar nu i-a permis să își asigure substituirea.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare, arătând că domnul avocat Dorel Băicoană Pinkerton a avut timp suficient pentru a-și asigura prezența în fața Curții Constituționale sau substituirea.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 3 mai 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5304.01/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Memos Import Export" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva unei sentințe comerciale prin care Societatea Comercială "Memos Import Export" - S.R.L. a fost obligată la plata unei sume de bani pentru lipsa de folosință a spațiului ocupat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul criticat creează un regim juridic privilegiat pentru categoriile de persoane juridice expres enumerate, în detrimentul celorlalte categorii de persoane fizice sau juridice aflate în situații identice, și că nu există argumente de natură economică sau politică ce ar putea justifica diferența de tratament între părțile unui proces civil în privința obligațiilor de taxare.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității nu presupune și egalitate între cetățeni și instituțiile publice și că instituirea unor excepții de la plata taxelor de timbru nu constituie o discriminare, fiind de competența legiuitorului reglementarea unor astfel de exceptări, având în vedere situațiile juridice diferite, specifice fiecărei categorii de plătitori.

De asemenea, se susține că taxele judiciare de timbru, ca orice alte restricții legale, urmăresc un scop legitim și păstrează un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, vizând asigurarea fondurilor necesare pentru administrarea și buna desfășurare a justiției, precum și descurajarea justițiabililor în formularea de cereri abuzive.

Cu privire la pretinsa încălcare a liberului acces la justiție, instanța opinează că dispozițiile art. 21 din Constituție și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu exclud stabilirea unor condiții referitoare la introducerea acțiunilor în justiție, printre care și cea cu privire la plata unor taxe de timbru, și că funcționarea autorităților publice vizate este finanțată de la bugetul de stat, motiv pentru care ele nu vor fi obligate să plătească în mod formal o taxă ce ar fi suportată din același buget și ar urma să fie vărsată tot în acesta.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocă în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 373 din 2 octombrie 2003 , nr. 951 din 23 septembrie 2008 și nr. 1.511 din 18 noiembrie 2010, prin care aceasta a reținut că principiul egalității nu semnifică o egalitate între cetățeni și autoritățile publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, potrivit cărora:

"Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice."

În opinia autorului excepției, dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) referitor la principiul egalității și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru s-a mai pronunțat prin numeroase decizii. Astfel, prin

Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, Curtea a stabilit că scutirea autorităților publice, care intră sub incidența textului de lege criticat, de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor bugetare are o justificare obiectivă și rațională în faptul că autoritățile respective - beneficiare de alocații bugetare -, fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.

Referitor la critica de neconstituționalitate bazată pe susținerea că se încalcă dreptul de liber acces la justiție, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispozițiile constituționale ale art. 21 și nici cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu exclud stabilirea unor condiții în legătură cu introducerea acțiunilor în justiție, între care și aceea a plății unor taxe, așa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabilește gratuitatea serviciului public al justiției.

De altfel, prin

Decizia nr. 1.394 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 11 februarie 2009, Curtea a statuat că plata unor taxe sau impozite reprezintă o obligație constituțională, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Însă, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind așadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Memos Import Export" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5304.01/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.