Decizia nr. 1453/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Construcții Feroviare Moldova" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 19.655/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția comercială, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 208D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 276D/2011 având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Societatea Comercială "Den Braven România Comex" - S.R.L. din Buftea în Dosarul nr. 7.984/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că dovezile de comunicare a procedurilor de citare a părților Societatea Comercială "Qnet Internațional" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 208D/2011 și Societatea Comercială "Vios - Ro" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 276D/2011 s-au întors cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă".

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea consideră, în raport cu prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 276D/2011 la Dosarul nr. 208D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 276D/2011 la Dosarul nr. 208D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, pentru considerentele care au stat la baza

Deciziei Curții Constituționale nr. 123 din 3 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 ianuarie 2011 și 21 ianuarie 2011, pronunțate în dosarele nr. 19.655/99/2006 și nr. 7.984/3/2009, Curtea de Apel Iași - Secția comercială și Tribunalul București - Secția a VII-a comercială au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Construcții Feroviare Moldova" - S.A. din Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul creditorilor și de Societatea Comercială "Den Braven România Comex" - S.R.L. din Buftea în calitate de creditor într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri întemeiate pe prevederile

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței prin care a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de admitere a creanței împotriva debitoarei, termen care a fost pierdut datorită aplicării textului de lege criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prin prevederile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

se creează o situație inechitabilă pentru creditorii ce nu au putut fi identificați în cadrul procedurii insolvenței datorită relei-credințe a debitorului care nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar lista acestora. Creditorii sunt obligați, potrivit textului de lege criticat, să cumpere zilnic Buletinul procedurilor de insolvență și să aloce resurse pentru citirea acestuia, pentru ca, în ipoteza în care s-ar declanșa procedura insolvenței pentru unul dintre debitori, să poată preveni o eventuală decădere din dreptul de a fi înscriși în tabelul creditorilor. Astfel, prin obligația alocării în mod constant a unor sume de bani ce ies din patrimoniul creditorilor, se realizează o restrângere nejustificată a dreptului acestora de proprietate privată, precum și o discriminare a acelora ce nu dispun de sumele respective. Autorul excepției apreciază că se află într-o situație similară celei care a determinat pronunțarea de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007

prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/2006

sunt contrare art. 24 și 53 din Constituție, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Curtea de Apel Iași - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textul de lege criticat aducând atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece creditorii aflați în ipoteza acestuia nu iau cunoștință într-o modalitate și într-un termen rezonabil de litigiul care privește drepturile lor patrimoniale. Pentru aceștia operează, datorită textului de lege criticat, prezumția cunoașterii procedurilor și a termenelor de judecată prin consultarea Buletinului procedurilor de insolvență, sancțiunea necunoașterii acestora fiind drastică, și anume decăderea din dreptul de a fi înscriși în tabelul creditorilor. Situația lor este similară cu aceea care a dus la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/2006

prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 .

Tribunalul București - Secția a VII-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea unor condiții privind exercitarea unor drepturi nu constituie o îngrădire a accesului liber la justiție și că judecătorul-sindic, având în vedere actele depuse de fiecare parte și susținerile acestora, poate să-și formeze o părere obiectivă asupra modului în care este exercitat dreptul de a formula o cerere de deschidere a procedurii de insolvență și a eventualelor consecințe ale acestui demers.

Decizia Curții Constituționale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007

nu are relevanță asupra excepției, deoarece Curtea s-a referit la persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul

Legii nr. 85/2006 , iar nu la creditorii neidentificați.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conținut: "Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) privitor la garantarea proprietății private în mod egal prin lege, indiferent de titular, art. 53 alin. (2) referitor la proporționalitatea măsurii restrângerii unor drepturi cu situația care a determinat-o, art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", precum și prevederilor art. 6 privitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 367 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, și

Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat în sensul respingerii excepției. Curtea a reținut, în esență, că prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/2006

potrivit cărora citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Pornind de la aceste considerente, Curtea observă cu acest prilej că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul nerespectării caracterului echitabil al procedurii, deoarece prin prevederile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

s-a urmărit respectarea cerinței ca procedura insolvenței să se finalizeze într-un termen rezonabil.

Totodată, Curtea observă că, în speță, autorii excepției critică prevederile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

prin prisma obligației pe care acestea o instituie pentru creditorii neidentificați de a plăti o anumită sumă de bani în vederea obținerii Buletinului procedurilor de insolvență, ceea ce ar aduce atingere art. 44 alin. (2) privitor la garantarea proprietății private. Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit

art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005

privind conținutul, etapele, condițiile de finanțare, publicare și distribuire a Buletinului procedurilor de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările și completările ulterioare: "Oficiul Național al Registrului Comerțului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvență, care va cuprinde următoarele informații: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvență și instanța pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanța judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii și numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor."

Curtea mai observă că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție din perspectiva inegalității și aplicării diferențiate a legii între creditorii neidentificați și persoanele împotriva cărora se va deschide o acțiune ulterior deschiderii procedurii insolvenței care, în urma pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , beneficiază de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă. Aceasta deoarece, potrivit Codului de procedură civilă, este imposibilă comunicarea citației fără a cunoaște denumirea părții citate.

În final, Curtea reține că dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție referitor la proporționalitatea măsurii restrângerii unor drepturi cu situația care a determinat-o nu sunt incidente în speță.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Construcții Feroviare Moldova" - S.A. din Iași și de Societatea Comercială "Den Braven România Comex" - S.R.L. din Buftea în dosarele nr. 19.655/99/2006 și nr. 7.984/3/2009 ale Curții de Apel Iași - Secția comercială și Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011.