Decizia nr. 1492/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Imobilest" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 16.995/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.534D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Alina Clark a depus la dosar o cerere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 16.995/212/2010, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Imobilest" - S.R.L. din Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât condiționează partea deja vătămată de invocarea cauzelor de nulitate prevăzute de art. 317 din Codul de procedură civilă pe calea apelului sau a recursului. Se arată, în acest sens, că de cele mai multe ori părțile află de existența hotărârii după ce aceasta rămâne irevocabilă față de celelalte părți sau în cursul executării silite. Cazurile de nulitate la care face trimitere art. 317 din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate nici pe calea contestației la executare, singura posibilitate de a obține judecata cu precădere și celeritate rămânând contestația în anulare, potrivit art. 320 din Codul de procedură civilă.

În aceste condiții, partea nelegal citată riscă să fie prejudiciată pe calea executării silite, deoarece nu are acces la o cale care să se judece în procedură de urgență, încălcându-se astfel și dreptul de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil (prin raportare la faza executării silite a hotărârii) prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) ultima teză din Constituție.

Astfel, dispozițiile procedurale ce fac referire la obligația părții care formulează contestație în anulare de a dovedi că nu a putut invoca motivele de nulitate pe calea apelului sau a recursului, mai ales în situația în care partea nu a fost legal citată, constituie o încălcare a liberului acces la justiție, prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție.

Judecătoria Constanța - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.271 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 23 noiembrie 2010, Curtea a statuat că prevederile criticate nu au în vedere hotărârile judecătorești susceptibile de a fi atacate pe căile ordinare de atac, care oferă părților cadrul procesual adecvat în care să își poată exercita, cu diligență, drepturile procesuale de pe poziții de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, așa cum este cazul contestației în anulare. Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea contestației în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiție și pentru a-l pune pe justițiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării într-o situație egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenția de a crea un tratament juridic egal între aceștia.

De asemenea, Curtea a mai reținut că, odată invocate pe calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către instanță, care se va pronunța asupra lor, astfel încât nepronunțarea asupra acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părții interesate să le invoce în cadrul contestației în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din moment ce partea a putut invoca aceste motive pe calea apelului sau a recursului, ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată această posibilitate pe calea contestației în anulare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât considerentele acesteia, cât și soluția pronunțată prin decizia menționată sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Imobilest" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 16.995/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.