Decizia nr. 1439/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Ioan Hazapariu și Gogu Vărzan în dosarele nr. 7.034/62/2009 și nr. 7.042/62/2009 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectele dosarelor Curții Constituționale nr. 4.068D/2010 și nr. 4.069D/2010.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 octombrie 2011 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 7.034/62/2009 și nr. 7.042/62/2009, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Ioan Hazapariu și Gogu Vărzan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate, care prevăd că beneficiari ai dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

sunt doar acele persoane care au avut contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1 ianuarie 2004, creează discriminări atât între beneficiarii în timp ai dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , cât și față de beneficiarii măsurilor de protecție socială prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2006 . În acest sens, arată că persoanele care au fost disponibilizate imediat după apariția

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002

trebuiau să îndeplinească o vechime de cel mult 12 luni pentru a se încadra în ipoteza art. 12^6 alin. (1) din ordonanță de urgență, în timp ce persoanele care au fost disponibilizate ulterior ar fi trebuit să întrunească o vechime mai mare pentru a îndeplini condiția termenului legal menționat mai sus. De asemenea, amintește faptul că alte acte normative, așa cum este

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2006 , a îndepărtat inechitățile dintre diferitele categorii de persoane disponibilizate, cerând o vechime a contractului individual de muncă egală, de cel puțin 12 luni înaintea concedierii, în vederea acordării măsurilor de protecție socială.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica formulată de recurentul reclamant nu apare a fi întemeiată; situația juridică diferită a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 44/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: "(1) Pot beneficia de prevederile prezentei ordonanțe de urgență numai persoanele concediate în condițiile art. 12, care au contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1 ianuarie 2004."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege sunt discriminatorii, contravenind, în consecință, dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu același text din Constituție și o motivare asemănătoare. Astfel, prin

Decizia nr. 1.648 din 16 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate, a reținut că "alegerea unui criteriu sau altul pentru acordarea unor prestații sociale este la libera apreciere a legiuitorului, cu condiția ca acest criteriu să nu fie unul aleatoriu și să nu încalce drepturile și principiile consacrate constituțional. Criteriul prevăzut prin dispozițiile

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, și anume data angajării, a fost ales de către legiuitorul român având în vedere costurile sociale ce urmau să fie suportate ca urmare a necesității îndeplinirii unor condiționalități de personal pe care România trebuia să le realizeze în vederea aderării sale la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord; astfel, se constată că măsura criticată nu este decât una de limitare a efectelor sociale ale îndeplinirii condițiilor de aderare".

Cu același prilej, Curtea a arătat că "persoanele aflate în ipoteza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2006

privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, sunt într-o situație diferită de cea a persoanelor care intră sub incidența reglementărilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002 . Dacă primul act normativ reprezintă cadrul general în materie, cel de-al doilea vizează situația specifică a personalului din industria de apărare."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderare jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În fine, Curtea reține că prin

Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în caz de concediere colectivă, cu excepția ajutorului de șomaj, astfel încât persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacă acestea au avut loc după intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010 , nu mai pot beneficia de prevederile

art. 12 lit. a), b) și d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , indiferent că au avut sau nu încheiat contractul individual de muncă înainte de 1 ianuarie 2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Ioan Hazapariu și Gogu Vărzan în dosarele nr. 7.034/62/2009 și nr. 7.042/62/2009 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2011.