Decizia nr. 1578/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Iuliana Daniela Enciu, Monica Buzea și Mihaela Predescu în Dosarul nr. 2.326/121/2010 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.665D/2010.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 noiembrie 2011 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 6 decembrie 2011 și apoi la data de 7 decembrie 2011, fiind în imposibilitatea constituirii legale a plenului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.326/121/2010, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

Excepția a fost ridicată de Iuliana Daniela Enciu, Monica Buzea și Mihaela Predescu cu prilejul soluționării recursurilor formulate împotriva Sentinței civile nr. 1.449 din 29 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați - Secția civilă în Dosarul nr. 2.326/121/2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate, care limitează baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate la cel mult 12 salarii minime brute pe țară lunar, sunt discriminatorii, întrucât nu țin seama de contribuția diferită a persoanelor la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, consideră că se încalcă obligația constituțională a statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin

Decizia nr. 1.035/2010 , arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, fapt confirmat și prin

Decizia nr. 1.035/2010 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005 și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 399/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006.

Analizând motivarea excepției, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează doar prevederile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 , potrivit cărora "Baza de calcul a indemnizațiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații."

Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, contravenind art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și (3) din Constituție, precum și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, consideră că sunt încălcate și dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (2) referitor la măsurile de protecție socială de care trebuie să se bucure salariații, art. 47 privind nivelul de trai și art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor. În sfârșit, susține că sunt încălcate și prevederile art. 11 din Directiva Consiliului Europei 92/85/CEE privind aplicarea măsurilor de promovare a îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, al celor care au născut de curând sau care alăptează.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea fundamentală consacră încă din primele rânduri ale sale caracterul de stat social al României. Ca o consecință firească, statul este primul chemat să dea expresie acestui atribut prin instituirea unui complex de măsuri de protecție și susținere a cetățeanului, mai ales în acele situații în care acesta, din motive obiective, nu își poate asigura singur nivelul de trai ori condițiile unei vieți decente. În acest sens, Constituția consacră, între altele, dreptul la un nivel de trai decent (art. 47), instituirea unui sistem de asigurări sociale de sănătate (art. 34), drepturi de asigurări sociale pentru salariați (art. 41) și pensionari, precum și drepturi de protecție socială pentru copii și tineri (art. 49). Stabilirea conținutului, condițiilor și limitelor acordării acestor drepturi reprezintă, în toate aceste cazuri, atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, acesta poate decide, în funcție de politica țării și resursele financiare disponibile, în ce condiții se vor acorda drepturile de asigurări sociale prevăzute de Constituție, putând modifica aceste condiții atunci când se impune.

O atare concepție se regăsește și în textul de lege criticat, care, stabilind dreptul la indemnizațiile enumerate de

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 , prevede în același timp un plafon al cuantumului acestora, indiferent de contribuția asiguratului. Astfel, chiar dacă legea respectă existența unei proporții între contribuția la asigurările sociale și cuantumul indemnizației, în acord cu principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, limitează totuși acordarea acestor indemnizații la un anumit cuantum în vederea satisfacerii necesității de asigurare socială pentru toate persoanele care intră sub incidența actului normativ amintit. Mai mult, o astfel de limitare corespunde însuși cuantumului contribuției de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizații. Astfel, prevederile

art. 6 alin. (8) și (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

stabilesc că baza lunară de calcul al contribuției pentru concedii și indemnizații nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe țară, respectiv plafonul a 12 salarii minime brute pe țară pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) din ordonanță. Astfel se respectă principiul simetriei juridice.

Din această perspectivă, nu se poate vorbi nici despre încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, de vreme ce toate persoanele beneficiază de indemnizații proporțional cu contribuția pentru concedii și indemnizații.

Cât privește dispozițiile art. 11 din Directiva Consiliului Europei 92/85/CEE, Curtea, în lumina celor statuate prin

Decizia nr. 1249 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010,

Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, și

Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, dar și a celor reținute prin

Decizia nr. 668 din 18 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, constată că nu este competentă să se pronunțe asupra conformității dintre prevederile de lege criticate și dispozițiile internaționale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Iuliana Daniela Enciu, Monica Buzea și Mihaela Predescu în Dosarul nr. 2.326/121/2010 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2011.