Decizia nr. 1567/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 privind Codul civil
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 60 din Legea nr. 4/1953
privind Codul familiei, excepție ridicată de Ionela Nicolae în Dosarul nr. 8.039/202/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.103D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8.039/202/2010, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 60 din Legea nr. 4/1953
privind Codul familiei, excepție ridicată de Ionela Nicolae într-un litigiu având ca obiect o acțiune în stabilirea paternității.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare, autorul acesteia consideră că
art. 60 din Legea nr. 4/1953
privind Codul familiei contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "imprescriptibilitatea dreptului copilului de a promova acțiunea în stabilirea paternității nu numai de către copil, dar și de mama acestuia, nu face parte dintre drepturile supuse reglementării prevăzute de
privind prescripția".
Tribunalul Călărași - Secția civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că, deși
privind Codul familiei a fost abrogată prin
pentru punerea în aplicare a
privind Codul civil și având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 766/2011 , prevederile de lege criticate pot fi supuse controlului de constituționalitate, întrucât în cazul de față acestea continuă să producă efecte juridice și după ieșirea lor din vigoare. În acest sens, analizând excepția de neconstituționalitate, arată că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Analizând prevederile de lege criticate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,
privind Codul familiei a fost abrogată prin
art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
Soluția legislativă criticată de autorul excepției, potrivit căreia dreptul mamei la acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei se prescrie în termen de un an de la nașterea copilului, nu a mai fost preluată de
privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) din acest cod, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul său legal.
Pe de altă parte, prevederile din
privind Codul civil, referitoare la stabilirea paternității, nu sunt aplicabile în cazul de față, deoarece
art. 47 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a Codului civil dispune că "Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare".
Așa fiind, având în vedere și
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate, aplicabile în litigiul dedus judecății, potrivit principiului tempus regit actum, pot fi examinate, chiar dacă acestea au fost abrogate ori și-au încetat aplicarea, Curtea urmează să supună controlului de constituționalitate prevederile art. 60 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins: "(1) Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la nașterea copilului.
(2) Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătorești, termenul de un an, pentru pornirea acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a rămas irevocabilă.
(3) În cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii.
(4) Acțiunea aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 26 alin. (2) referitor la viața intimă, familială și privată.
Examinând excepția, Curtea constată că asupra constituționalității
art. 60 din Legea nr. 4/1953
privind Codul familiei, pentru critici similare, s-a pronunțat prin
Decizia nr. 880 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010.
Curtea a reținut că termenul de prescripție prevăzut de textul de lege criticat se fundamentează pe mai multe rațiuni, precum necesitatea de a nu lăsa prea mult timp în suspensie starea civilă a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreținerea la care este îndreptățit din partea tatălui, valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului sau evitarea eventualelor neînțelegeri cu privire la stabilirea stării civile a copilului.
De asemenea, Curtea a mai constatat că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.
Cele statuate prin decizia menționată sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 60 din Legea nr. 4/1953
privind Codul familiei, excepție ridicată de Ionela Nicolae în Dosarul nr. 8.039/202/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.