Decizia nr. 880/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 și art. 60 din Codul familiei, excepție ridicată de Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner în Dosarul nr. 806/289/2009 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 466 din 10 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 806/289/2009, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 și art. 60 din Codul familiei, excepție ridicată de Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner într-o cauză având ca obiect stabilire paternitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece, prin raportare la art. 16 din Constituție, se instituie o discriminare, în planul drepturilor procesuale, între copilul născut în cadrul căsătoriei și cel născut în afara acesteia. Astfel, arată că se aduce atingere și art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât copilul rezultat din afara căsătoriei este împiedicat să promoveze o acțiune prin care să solicite stabilirea filiației sale firești. În final, susține că textele de lege contravin și dispozițiilor constituționale ale art. 48 alin. (3), apreciind că "finalitatea urmărită de lege este ocrotirea copilului și egalitatea în drepturi a copilului din căsătorie cu cel din afara ei".

Tribunalul Mureș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementările legale criticate fiind conforme cu Legea fundamentală. În acest context, apreciază că dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, pe de o parte, cât și egalitatea în fața legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt subsecvente stabilirii filiației copilului și nu îndreptățesc susținerile autorului excepției, care pretinde că aceasta ar trebui să fie permisă oricui, nu doar mamei.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 59 și art. 60 din Codul familiei, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 59: "1 Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.

2 Dreptul de a porni acțiunea în stabilirea paternității nu trece asupra moștenitorilor copilului; ei pot continua acțiunea pornită de acesta.

3 Acțiunea în stabilirea paternității poate fi făcută și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.";

- Art. 60: "1 Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la nașterea copilului.

2 Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătorești, termenul de un an, pentru pornirea acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a rămas irevocabilă.

3 În cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii.

4 Acțiunea aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (2) referitoare la viața intimă, familială și privată și art. 48 alin. (3) - fostul art. 44 în Constituția înainte de republicare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca cele invocate în prezenta cauză și având motivări similare.

Astfel, în ceea ce privește

art. 59 din Codul familiei, prin Decizia nr. 262 din 25 septembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2002, și

Decizia nr. 983 din 30 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, Curtea Constituțională a statuat că acest text de lege nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 26 alin. (1) și (2) referitoare la viața intimă, familială și privată. Astfel, Curtea a reținut că art. 59 din Codul familiei reglementează acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei. Aceasta este o acțiune în reclamație de stare civilă ce are ca obiect determinarea legăturii de filiație dintre copilul din afara căsătoriei și tatăl său. Potrivit textului de lege criticat, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se poate porni în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal. Acțiunea aparține copilului, indiferent dacă este minor sau major, și are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, în numele copilului, acțiunea introdusă de mamă, în nume propriu, fiind lipsită de legitimare procesuală. Copilul cu capacitate de exercițiu restrânsă și copilul care are capacitate de exercițiu deplină pot introduce singuri acțiunea, deoarece aceasta are caracter personal.

Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord și cu dispozițiile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la respectarea vieții private și de familie.

În ceea ce privește prevederile

art. 60 din Codul familiei, prin Decizia nr. 81 din 25 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 25 martie 2003, Curtea a reținut că termenul de prescripție prevăzut de textul de lege criticat se fundamentează pe mai multe rațiuni, precum necesitatea de a nu lăsa prea mult timp în suspensie starea civilă a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreținerea la care este îndreptățit din partea tatălui, valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului sau evitarea eventualelor scandaluri și șantaje ce ar putea fi provocate de stabilirea stării civile a copilului.

De asemenea, cu acel prilej, Curtea a mai constatat că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.

Nici critica de neconstituționalitate a textului legal în raport cu art. 48 din Constituție nu este întemeiată, întrucât art. 60 din Codul familiei nu relevă nicio contradicție cu textul constituțional privind familia. Dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, pe de o parte, cât și egalitatea în fața legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt subsecvente stabilirii filiației copilului și nu îndreptățesc susținerea autorului excepției, care pretinde că aceasta ar trebui să fie permisă oricând, iar nu limitată de un termen.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 și art. 60 din Codul familiei, excepție ridicată de Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner în Dosarul nr. 806/289/2009 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.