Decizia nr. 81/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Kadar Rozalia în numele minorului Kadar Imre Roland în Dosarul nr. 4.559/2002 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și de art. 44 privind familia. Invoca în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 114/2002, prin care o excepție cu obiect identic a fost respinsă de instanța constituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca acțiunea în stabilirea paternității, având un caracter strict personal, aparține copilului, astfel încât neglijența mamei în gestionarea drepturilor și intereselor acestuia, manifestată prin depășirea termenului de un an pentru promovarea acțiunii în stabilirea paternității copilului din afară căsătoriei, nu trebuie să afecteze dreptul minorului de a avea un tata. Stabilirea statutului civil al copilului, precum și menținerea legăturii de sânge existente între tata și minor sunt în interesul acestuia din urma, care beneficiază astfel de ocrotire, îngrijire, sprijin moral și material din partea tatălui.

Tribunalul Sibiu - Secția civilă, exprimandu-și punctul de vedere, considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază ca stabilirea unor termene pentru exercitarea dreptului la acțiune nu este de natura sa împiedice accesul liber la justiție, ci urmărește sa confere stabilitate și siguranța raporturilor familiale. Prin instituirea termenului de un an legiuitorul impune mamei, care acționează în interesul minorului, sa lamureasca cat mai rapid statutul juridic al acestuia.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca, întrucât termenul de un an în care poate fi introdusă acțiunea în stabilirea paternității copilului din afară căsătoriei este un termen de prescripție a dreptului material la acțiune, împlinirea lui nu conduce la stingerea a însuși dreptului subiectiv. Pe de altă parte, dreptul la acțiune, în sens procesual, este imprescriptibil, deci titularul dreptului la acțiune poate sesiza instanța judecătorească, chiar dacă s-a împlinit termenul stabilit de lege și, prin urmare, nu se aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituție. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44, se apreciază ca textul criticat nu contravine drepturilor prevăzute de acest articol, fiind în acord cu principiul egalității copiilor din afară căsătoriei cu cei din căsătorie.

Avocatul Poporului arata ca prin reglementarea termenului de un an legiuitorul a stabilit o excepție de la principiul potrivit căruia "acțiunea de stare civilă este imprescriptibila" în considerarea unor ratiuni precum: stabilitatea și certitudinea raporturilor juridice, necesitatea de a nu lasă prea mult timp în suspensie starea civilă a persoanei, grija pentru a nu lipsi copilul de îngrijirea la care este îndreptățit, valorificarea probelor existente etc. În concluzie, se apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 60 alin. 1 din Codul familiei, text de lege care are următorul conținut:

- Art. 60 alin. 1: "Acțiunea în stabilirea paternității din afară căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la nașterea copilului."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate au următoarea redactare:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 44: "(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

(2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afară căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 114 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată.

În argumentarea opțiunii sale Curtea a reținut, în esenta, ca termenul de prescripție prevăzut de textul de lege criticat se fundamentează pe mai multe ratiuni, precum necesitatea de a nu lasă prea mult timp în suspensie starea civilă a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreținerea la care este îndreptățit din partea tatălui, valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului sau evitarea eventualelor scandaluri și santaje ce ar putea fi provocate de stabilirea stării civile a copilului.

De asemenea, cu acel prilej Curtea a mai constatat ca instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii și securității raporturilor juridice civile.

Nici critica de neconstituționalitate a textului legal în raport cu art. 44 din Constituție nu este intemeiata, întrucât art. 60 alin. 1 din Codul familiei nu releva nici o contradictie cu textul constituțional privind familia. Dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, pe de o parte, cat și egalitatea în fața legii a copiilor din afară căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt subsecvente stabilirii filiației copilului și nu indreptatesc susținerea autorului excepției, care pretinde ca aceasta ar trebui să fie permisă oricând, iar nu limitată de un termen.

Întrucât ratiunile care au stat la baza adoptării

Deciziei nr. 114/2002

își păstrează valabilitatea și în prezent, soluția pronunțată de Curte, în precedent, se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Kadar Rozalia în numele minorului Kadar Imre Roland în Dosarul nr. 4.559/2002 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2003.