Decizia nr. 1570/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în numele și interesul membrului de sindicat Lizica Secuianu, în Dosarul nr. 734/44/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.142D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează asupra notelor scrise depuse de autorul excepției la dosarul cauzei prin care se solicită, în final, admiterea excepției și judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, precizând că motivele expuse de autorul acesteia reprezintă, de fapt, o critică referitoare la modalitatea de aplicare a textelor de lege atacate, și nu la o reală încălcare a normelor și principiilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 734/44/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în numele și interesul membrului de sindicat Lizica Secuianu, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligarea autorităților pârâte - Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Galați - la acordarea gradului profesional următor începând cu data de 1 decembrie 2007.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate instituie o discriminare în rândul aceleiași categorii profesionale, respectiv a polițiștilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în sensul că orice polițist are aceleași drepturi în ceea ce privește obținerea gradului profesional următor, însă autorului excepției, deși face parte din aceeași categorie profesională și îndeplinește condițiile legale, i-a fost refuzată obținerea gradului profesional următor de comisar șef de poliție. Sunt indicate, pentru susținerea excepției, dispozițiile art. 1, art. 14, art. 15, art. 16 și ale

art. 78 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, ale

art. 63 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și ale

art. 26 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, din a căror analiză coroborată, raportată la aspectele de fapt ale speței deduse judecății, rezultă că autorul excepției îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea gradului de comisar șef de poliție și că totodată "promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant", așa cum a fost motivat refuzul autorității publice pârâte.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu intră în contradicție cu prevederile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale. Critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la principiul egalității în drepturi, nu poate fi reținută, deoarece acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiași categorii nu constituie un drept fundamental prevăzut de Constituție și nu instituie o obligație corelativă pentru autorități. Ca atare, reglementarea dreptului, a procedurii și a condițiilor de acordare a gradelor profesionale, printre care și limita numărului de posturi, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Totodată, apreciază că susținerile de neconstituționalitate ale autorului excepției vizează modul de aplicare și interpretare a legii în raport cu situația de fapt, ceea ce excedează controlului de constituționalitate. Se mai arată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile

art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 101/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004. Textul de lege criticat are următoarea redactare: "(1) Acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administrației și internelor."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege examinat încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, referitor la egalitatea în drepturi.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională constată că susținerile formulate de autorul acesteia, referitoare la încălcarea principiului egalității cetățenilor în drepturi, sunt neîntemeiate.

Dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului nu cuprind norme juridice care să contravină principiului fundamental pretins încălcat. Astfel, acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiași categorii se face, în mod firesc, în ordinea ierarhică a gradelor și în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administrației și internelor. Textul legal criticat nu conține niciun element care să determine apariția unei stări de discriminare, aplicându-se în mod identic tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Totodată, accesul la gradul profesional următor constituie o caracteristică specifică funcției publice, acesta fiind acordat, firește, cu îndeplinirea cerințelor legale reglementate în acest scop. Cât privește condiția existenței și a nedepășirii limitei numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aceasta nu are legătură cu principiul egalității în drepturi, ci ține de organizarea Ministerului Administrației și Internelor, atribuție ce intră în sfera de competență exclusivă a ministrului administrației și internelor, care va decide în funcție de alocațiile bugetare existente în materie de cheltuieli cu personalul.

De altfel, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate formulează motivarea excepției prin dezvoltarea aspectelor de fond specifice cauzei deduse judecății instanței ce a sesizat Curtea Constituțională, și nu printr-o analiză a textului de lege criticat din perspectiva pretinsului raport de contrarietate față de normele și principiile fundamentale ale Constituției.

Astfel, în motivarea excepției, autorul său indică o serie de dispoziții din acte normative - art. 1, art. 14, art. 15, art. 16 și

art. 78 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului,

art. 63 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și

art. 26 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010 - care îi sunt aplicabile în cauză, în sensul că susțin cererea sa referitoare la acordarea gradului profesional următor. Deși invocă, ulterior, prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, autorul excepției se rezumă doar la a afirma că "emiterea textului de lege al

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 " este în contradicție cu Legea fundamentală, deoarece "același drept pe care îl are orice polițist din cadrul M.A.I. în obținerea gradului profesional următor îl are și reclamanta Secuianu Lizica în obținerea gradului profesional următor de comisar șef de poliție". Rezultă cu evidență faptul că autorul excepției pretinde neconstituționalitatea textului de lege indicat exclusiv din perspectiva aplicării nefavorabile de către instanța de fond a celorlalte dispoziții de lege incidente.

Or, asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri, de pildă prin

Decizia nr. 435 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 17 mai 2010, că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, aspectele privind modalitatea de aplicare și interpretare a normelor juridice revin instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei sau, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înaltei Curți de Casație și Justiție, excedând, așadar, sferei controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în numele și interesul membrului de sindicat Lizica Secuianu, în Dosarul nr. 734/44/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.