Decizia nr. 1398/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor și Andreea Mihaela Marica în Dosarul nr. 37.624/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.724D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 37.624/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor și Andreea Mihaela Marica, într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate încalcă principiul separației și echilibrului puterilor în stat, deoarece valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzută în anexa nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

este diferită de cele prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile anexei nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, care este intitulată Indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit

Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează coeficienții de multiplicare și valoarea sectorială de referință în privința personalului din justiție.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Prevederile legale criticate au fost abrogate prin

art. 48 alin. (1) pct. 7 din partea III, cap. VI din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Soluția legislativă criticată nu a fost preluată de noua reglementare legală, astfel încât potrivit anexei nr. VI/1 - Coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, coeficienții de multiplicare și valoarea sectorială de referință în privința personalului din justiție au fost înlocuite cu coeficienți de ierarhizare, care au un alt cuantum (705 RON) decât valoarea sectorială de referință (292 RON).

Totodată, Curtea reține că prin

Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, a constatat că pentru anul 2010, în domeniul justiției, indemnizațiile de încadrare se calculează în funcție de indemnizația aflată în plată la 31 decembrie 2009, precum și în funcție de coeficienții de multiplicare și valoarea sectorială de referință reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , și nu în funcție de anexa nr. VI/1 din

Legea-cadru nr. 330/2009 . Această situație nu poate însă duce la angajarea competenței Curții Constituționale în a controla constituționalitatea unei ordonanțe de urgență abrogate expres și care, în momentul de față, ultraactivează, deci doar produce efecte pe viitor în virtutea

Legii-cadru nr. 330/2009 . Astfel, textul criticat produce încă efecte juridice, întrucât constituie baza de calcul pe care s-au stabilit drepturile salariale prevăzute de

Legea-cadru nr. 330/2009 , precum și scăderea și creșterea cu 25%, respectiv cu 15%, stabilite de

Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și

Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Curtea, având în vedere

Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010 , prin care a observat că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006

produc efecte ca urmare a ultraactivității deși au fost abrogate, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, constată că este competentă să exercite controlul de constituționalitate cu privire la dispozițiile anexei nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 .

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, Curtea constată că susținerea potrivit căreia prevederile criticate încalcă principiul separației și echilibrului puterilor în stat, deoarece valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzută în anexa nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

este diferită de cele prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă, nu poate fi reținută.

Nicio dispoziție constituțională nu prevede că principiul echilibrului și separației puterilor în stat presupune egalitate în ceea ce privește remunerația reprezentanților acestora. De altfel, cu privire la principiul egalității, Curtea a reținut în jurisprudența sa, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, sunt supuse aceluiași tratament toate persoanele aflate în ipoteza descrisă de textele de lege criticate.

Astfel, legiuitorul originar sau delegat are competența constituțională de a stabili criterii diferite de salarizare în privința reprezentanților celor 3 puteri în stat, ceea ce, în final, se va reflecta asupra cuantumului diferit al indemnizațiilor/ salariilor/soldelor la care personalul plătit din fonduri publice este îndreptățit.

În consecință, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Carmen Alina Girigan, Roxana Delia Vasilescu, Roxana Mosor și Andreea Mihaela Marica în Dosarul nr. 37.624/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.