Decizia nr. 1605/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006

privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, excepție ridicată de municipiul Onești, prin primar, în Dosarul nr. 123/32/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 759D/2011.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Alice Cristina Luca pentru autorul excepției de neconstituționalitate, cu delegație depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, întrucât dispozițiile criticate obligă autoritățile locale să suporte cheltuieli suplimentare, constând în diferența dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2011

sa modificat

Ordonanța Guvernului nr. 36/2006 , iar diferența de preț va fi asigurată din bugetele locale.

Având cuvântul în replică, consilierul juridic al autorului excepției de neconstituționalitate arată că adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2011

este un argument în plus pentru admiterea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 60/2011 din 15 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 123/32/2011, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006

privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de municipiul Onești, prin primar, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a

Deciziei nr. 397 din 25 noiembrie 2010

privind stabilirea prețului local de referință pentru municipiul Onești, emise de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă art. 120 din Constituție, deoarece obligă autoritățile locale să suporte din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință, după acordarea sumelor de la bugetul de stat, fără a lua în considerare voința exprimată de către organele deliberative ale unităților administrativ-teritoriale prin actele normative de autoritate specifice. Astfel, arată că la stabilirea prețului local de referință prin

Decizia nr. 397/2010

s-a avut în vedere și subvenția unitară propusă de autoritatea administrației publice locale prin actul de autoritate, însă art. 6 din această decizie prevede că suma efectiv alocată să fie recalculată în funcție de suma prevăzută în bugetul de stat cu acest scop. Or, principiul autonomiei locale se fundamentează pe existența unui patrimoniu propriu, care este administrat și gestionat de către autoritățile alese ale administrației publice locale. Patrimoniul de care dispune fiecare colectivitate din cadrul unităților administrativ-teritoriale constituie baza economică necesară rezolvării în mod autonom a treburilor publice locale, el reprezentând atât sursa de venit a colectivităților locale, cât și mijlocul de garantare a creditelor ce sunt necesare acestei colectivități. Prin dispozițiile de lege criticate se instituie o obligație suplimentară în sarcina autorităților locale, contrară prevederilor constituționale, de a suporta diferența de preț dintre suma maximă și suma efectiv alocată de la bugetul de stat pentru compensarea combustibilului utilizat la producerea energiei termice furnizate populației, ceea ce constituie o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale, obligând astfel comunitățile la efectuarea unui efort financiar nedeterminat și greu de suportat în condițiile de criză economică.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, sintagma "în condițiile legii" folosită de

art. 3 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , în definirea noțiunii de "autonomie locală", conduce la concluzia că principiul autonomiei locale nu are un caracter absolut, existând posibilitatea de a fi limitat prin lege.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în raport cu noile prevederi ale

Ordonanței Guvernului nr. 36/2006 , în condițiile în care prin modificările intervenite asupra acestui act normativ a fost schimbat întregul sistem prin care costurile combustibililor utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației erau suportate de la bugetul de stat, iar în situația în care autoritățile administrației publice locale nu efectuează plata furnizorilor de energie termică potrivit programului aprobat prin buget, direcțiile generale ale finanțelor publice alocă bugetelor locale cotele defalcate din impozitul pe venit, cuvenite acestora, potrivit legii, pentru achitarea acestor obligații.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din sentința de sesizare, îl constituie prevederile

art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006

privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 august 2006, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 483/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 27 decembrie 2006.

La data sesizării Curții Constituționale, dispozițiile

art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006

aveau următorul cuprins: "Autoritățile administrației publice locale vor asigura din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință, după acordarea sumelor de la bugetul de stat, potrivit alin. (1), dar nu mai puțin de 10% din valoarea costurilor totale."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, a fost adoptată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2011

pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 36/2006

privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, prin care a fost modificat titlul ordonanței, având următorul cuprins: "Ordonanță privind unele măsuri pentru funcționarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a populației", iar art. 4 s-a abrogat.

Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Așadar, se observă că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al

Deciziei nr. 397 din 25 noiembrie 2010

privind stabilirea prețului local de referință pentru municipiul Onești, emisă de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, decizie a cărei anulare constituie obiectul cauzei de contencios administrativ în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

În concluzie, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006 .

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 120, potrivit cărora "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice". De asemenea, autorul excepției invocă prevederile art. 4 și 9 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin

Legea nr. 199/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor de lege criticate, autoritățile administrației publice locale vor asigura din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință, după acordarea sumelor de la bugetul de stat.

Curtea reține că art. 120 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul autonomiei locale ca principiu de bază al administrației publice locale, a fost analizat și interpretat în jurisprudența sa, după cum urmează.

Prin

Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a statuat că principiul autonomiei locale nu include și absolvirea autorităților administrației publice locale de la obligația respectării legilor cu caracter general și valabilitate pe întreg teritoriul țării. Totodată, prin

Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a reținut că autonomia publică locală, astfel cum este definită prin legea specială, respectiv

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , în cuprinsul art. 3, constă în dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. În același sens, prin

Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea a reținut că principiul autonomiei locale nu presupune totala independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale.

Prin urmare, critica referitoare la încălcarea principiului autonomiei locale este neîntemeiată.

Cât privește critica referitoare la prevederile art. 4 și 9 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin

Legea nr. 199/1997 , Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 3 pct. 1 din acest act, conceptul de "autonomie locală" este reglementat ca "dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice".

Prin urmare, subzistă argumentele potrivit cărora activitatea autorităților publice locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

Având în vederea toate aceste argumente, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006

este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006

privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, excepție ridicată de municipiul Onești, prin primar, în Dosarul nr. 123/32/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2011.