Decizia nr. 1612/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) și art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) și art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana-Lenuța Cofar și Liviu Cofar în Dosarul nr. 2.812/177/2009 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 72D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorii acesteia solicită, în realitate, modificarea dispozițiilor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Decizia penală nr. 577/R din 29 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.812/177/2009, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) și art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Ana-Lenuța Cofar și Liviu Cofar cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) și art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât permit procurorului care a efectuat acte de urmărire penală și a emis rezoluția atacată în fața judecătorului să pună concluzii în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală. Inexistența unei incompatibilități într-o atare situație conduce la alterarea actului de justiție, liberul acces fiind îngrădit de interesele, sub orice formă, ale procurorului, care, după ce s-a pronunțat asupra cauzei, participă la constituirea instanței. Consideră că sunt evidente interesele personale și/sau profesionale ale respectivului procuror în menținerea, prin hotărârea judecătorului, a rezoluției atacate.
Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că autorii excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită o extindere a cauzelor de incompatibilitate a procurorului, aspect care nu intră în competența Curții Constituționale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorii excepției. Face trimitere, în acest sens, la
Decizia Curții Constituționale nr. 199/2008 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) și art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
-
Articolul 49
alin. 2, modificat prin Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: "Dispozițiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) și alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent și grefierului de ședință.";
- Art. 48 alin. 1 lit. d): "Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă: [...] d) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă apropiată.";
-
Articolul 278
^1 alin. 5, modificat prin Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: "La judecarea plângerii, prezența procurorului este obligatorie."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul reglementării incompatibilității procurorului care a emis rezoluția sau ordonanța atacată în fața judecătorului în a pune concluzii în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) și art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) și art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana-Lenuța Cofar și Liviu Cofar în Dosarul nr. 2.812/177/2009 al Tribunalului Bihor - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.