Decizia nr. 1561/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicanor George Ene în Dosarul nr. 43.901/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 893D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 43.901/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Excepția a fost ridicată de Nicanor George Ene într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile legale criticate creează pentru partea interesată imposibilitatea de a participa la soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în contextul în care această cerere se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. În opinia autorului, se desființează astfel accesul liber la justiție, din moment ce publicitatea ședinței de judecată nu există. Invocă, totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la Hotărârea pronunțată în Cauza Adam contra României, 2009.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu nu afectează dreptul la un proces echitabil, chiar în condițiile în care prevederile legale criticate pentru neconstituționalitate reglementează împrejurarea că cererea se soluționează fără citarea părților, aceasta fiind soluționată de un alt complet, care poate astfel aprecia asupra modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de către completul învestit cu soluționarea pricinii.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 81 privind alegerea Președintelui, art. 82 privind validarea mandatului și depunerea jurământului, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor, art. 142 privind structura Curții Constituționale, art. 145 privind independența și inamovibilitatea judecătorilor Curții Constituționale, art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale, art. 147 privind deciziile Curții Constituționale și art. 154 privind conflictul temporal de legi.

Sunt invocate, de asemenea, dispozițiile privind dreptul la un proces echitabil cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și dispozițiile art. 10 privind libertatea de exprimare, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 privind limitarea folosirii restrângerilor drepturilor, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin mai multe decizii, spre exemplu,

Decizia nr. 102 din 9 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006,

Decizia nr. 711 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 7 noiembrie 2007, și

Decizia nr. 1.152 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea a statuat că prevederile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

sunt constituționale.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Totodată, condițiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, precum și căile de atac sunt prevăzute de norme juridice procedurale. Or, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar art. 129 din Legea fundamentală prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În aceste condiții, Curtea a constatat că obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei de timbru, așadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată. Întrucât în discuție este o chestiune prealabilă, soluționarea acesteia este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, ca și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare.

De asemenea, Curtea a reținut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfășurarea unui proces, care, în principiu, se realizează cu respectarea condiției publicității impuse de art. 127 din Constituție, condiție ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010).

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de aceasta, Curtea observă că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate.

Totodată, Curtea constată că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.

Cât privește invocarea în susținerea excepției a celorlalte dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea nu au nicio semnificație pentru soluționarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicanor George Ene în Dosarul nr. 43.901/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.