Decizia nr. 1625/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Administrația Națională a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția penală, și care formează obiectul Dosarului nr. 1.088D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și arătând că nu au intervenit elemente noi de natură a modifica această jurisprudență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 18.443/212/2010, Judecătoria Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Administrația Națională a Apelor Române într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei rezoluții de respingere ca nefondată a unei plângeri penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută la art. 288 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care, înainte de a se adresa instanței cu plângere împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului, sunt obligate să adreseze o astfel de plângere procurorului ierarhic superior, și acesta din urmă, care nu este obligat, ci are facultatea de a soluționa plângerea primită. Se arată, de asemenea, că termenul instituit prin textele criticate ar trebui să fie calculat de la data comunicării soluției procurorului ierarhic superior, întrucât doar acesta este competent să vegheze asupra legalității și temeiniciei actelor de urmărire penală, poate anula rezoluția procurorului și poate dispune reluarea sau continuarea urmăririi penale. Or, prin obligarea unei persoane, care a formulat o astfel de plângere, de a se adresa instanței, fără a cunoaște soluția procurorului ierarhic superior, nu sunt asigurate gradele de jurisdicție prevăzute de lege, fiind încălcat, astfel, accesul liber la justiție, dreptul la petiționare al autorului plângerii, precum și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Totodată, se arată că textul criticat lipsește de conținut dispozițiile constituționale ale art. 53, deoarece persoana nemulțumită de soluția pronunțată de procuror este pusă în situația de a formula o plângere împotriva unei soluții pronunțate de procurorul ierarhic superior, pe care însă nu o cunoaște, fapt ce contravine și dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Constituție referitor la înfăptuirea justiției.

Judecătoria Constanța - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea opiniei exprimate, instanța arată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție, ci, dimpotrivă, instituie un acces direct la justiție pentru persoanele nemulțumite de soluția procurorului de netrimitere în judecată, asigurând, în același timp, soluționarea cauzelor penale într-un termen rezonabil. Se arată, de asemenea, că textele criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de acestea, fără a îngrădi exercițiul vreunui drept sau vreunei libertăți, fără a afecta unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției și fără a împiedica înfăptuirea acesteia.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.".

Se susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție, art. 51 - Dreptul de petiționare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității normelor criticate, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.136 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011,

Decizia nr. 838 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 12 septembrie 2011,

Decizia nr. 929 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 4 august 2011, și

Decizia nr. 599 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că acestea conțin norme de procedură judiciară pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiție în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, Curtea a reținut că nu poate fi primită nici susținerea că prin stabilirea termenelor în care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritățile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele și principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reținut, pe de o parte, că dispozițiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a reținut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

În același sens este și

Decizia nr. 599 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.

Pentru motivele arătate, Curtea a statuat că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordanță și cu celelalte dispoziții din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate, mai puțin prevederile art. 51 alin. (4) și art. 52 alin. (1) și (2), care nu au incidență în prezenta cauză.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (1) din Constituție, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reținută.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Administrația Națională a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecătoriei Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2011.