Decizia nr. 14/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Marin Badea și Constantin Badea, reprezentați prin mandatar Maria-Cecilia Badea, în Dosarul nr. 41.009/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 207D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că

Legea nr. 198/2004

a fost abrogată prin

Legea nr. 255/2010 , soluția legislativă inițială fiind preluată în cuprinsul noului act normativ. Așa fiind, având în vedere că asupra unor critici similare Curtea s-a mai pronunțat în sensul netemeiniciei acestora, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 41.009/3/2010, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Marin Badea și Constantin Badea într-o cauză având ca obiect expropriere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004

aduc atingere cerinței "dreptei despăgubiri", consacrată de art. 44 alin. (3) din Constituție, și împiedică în mod nejustificat evaluarea imobilului la valoarea sa reală, de pe piața liberă. În ceea ce privește prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ, în opinia autorilor excepției acestea transformă comisia de expropriere într-un organ cu rol decorativ, care nu mai are nicio atribuție de a negocia și de a reveni asupra ofertei inițiale, în raport cu datele prezentate de proprietarul imobilului expropriat, singura soluție rămânând instanța de judecată.

Referitor la art. 9 alin. (1) și art. 15, arată că aceste norme "constrâng proprietarii de imobile să accepte despăgubirile stabilite unilateral de expropriator, în condițiile în care judecata privind stabilirea cuantumului just al despăgubirilor nu are efect suspensiv asupra transferului de drepturi, dar are caracter suspensiv în ceea ce privește posibilitatea de a încasa sumele propuse de expropriator, cu titlu de despăgubire".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , având în vedere că

Legea nr. 198/2004

a fost abrogată prin

art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 . De altfel, referitor la critica de neconstituționalitate formulată, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 910/2009

și a constatat că

Legea nr. 198/2004 , în ansamblul său, nu contravine Legii fundamentale.

Avocatul Poporului arată că, potrivit

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

este inadmisibilă, dat fiind că acest act normativ a fost abrogat prin

art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu modificările și completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (9): "Raportul de evaluare se întocmește având în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 77^1 alin. (5) din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 6 alin. (1): "În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului, respectiv de la data publicării hotărârii autorității administrației publice locale, prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.";

- Art. 9 alin. (1): "Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.";

- Art. 15: "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi."

Curtea constată că, anterior sesizării sale,

Legea nr. 198/2004

a fost abrogată potrivit

art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010.

Așa fiind, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional urmează să se pronunțe asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecății instanței de fond, potrivit principiului tempus regit actum.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, și

Decizia nr. 1.648 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, a reținut, în esență, că

Legea nr. 198/2004 , în ansamblul său, conține dispoziții care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere și stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate și a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispozițiile constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.

De asemenea, Curtea a constatat că normele legale criticate nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței lor, astfel încât invocarea încălcării art. 16 din Constituție este lipsită de temei și nu poate fi primită.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Marin Badea și Constantin Badea, reprezentați prin mandatar Maria-Cecilia Badea, în Dosarul nr. 41.009/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.