Decizia nr. 7/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 și art. 94 din Codul familiei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 CODUL FAMILIEI
Are ca temei 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 și art. 94 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, în Dosarul nr. 9.305/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 138D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.305/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 și art. 94 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, într-o cauză civilă având ca obiect reducerea pensiei de întreținere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate înfrâng în mod vădit dispozițiile constituționale potrivit cărora copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și asistență în realizarea drepturilor lor. În acest sens, arată că este injustă și într-un evident dezacord cu norma constituțională reglementarea legală care dă posibilitatea unui părinte să solicite în fața instanțelor judecătorești micșorarea cuantumului prestației de întreținere pe care o datorează periodic copilului său minor. De asemenea, apreciază că prin reglementarea cuantumului prestației de întreținere a părintelui divorțat sub forma unor valori ("prag") ce nu pot fi depășite, respectiv a unor cote procentuale/fracții din veniturile părintelui, se încalcă principiile constituționale consacrate prin art. 49. Or, o asemenea prevedere legală poate da naștere unor situații nedrepte pentru copilul minor, mai ales prin aceea că veniturile reale, efectiv obținute de părinte, pot fi deseori greu de dovedit în stabilirea cuantumului obligației periodice de întreținere.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 44 și art. 94 din Codul familiei nu contravin art. 49 din Constituție, câtă vreme reducerea sau sistarea pensiei de întreținere stabilită printr-o hotărâre judecătorească anterioară nu poate avea loc în mod arbitrar, ci numai în condițiile clar stabilite de judecător, și anume numai în cazurile în care mijloacele debitorului întreținerii, avute în vedere la pronunțarea hotărârii anterioare, s-au diminuat sau au încetat să existe. Or, în aceste situații, nu se poate menține în sarcina debitorului întreținerii obligația de plată a unei contribuții pe care, financiar, acesta nu o mai poate susține.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 44 și art. 94 din Codul familiei, care au următorul conținut:
- Art. 44: "În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.Modificarea măsurilor luate potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 și 2 se va face cu paza cerințelor prevăzute de acele dispoziții.";
- Art. 94: "Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește.
Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Codul familiei a fost abrogat prin
art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, soluția legislativă criticată fiind preluată, în esență, în cuprinsul noului act normativ, la art. 529 și art. 531 din cap. IV, titlul V al cărții a II-a, intitulată "Despre familie".
Astfel, art. 529, intitulat "Cuantumul întreținerii", prevede că:
"(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.";
Articolul 531
este intitulat "Modificarea și încetarea pensiei de întreținere" și stipulează că:
"(1) Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
(2) Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației."
Curtea Constituțională urmează să se pronunțe însă asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecății instanței de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Așa cum a statuat Curtea în
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor ulterioare sesizării, chiar dacă ar conține prevederi asemănătoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de către autorul excepției, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor art. 49 din Legea fundamentală referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare celei formulate în speța de față, în acest sens fiind, de exemplu,
Decizia nr. 327 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 septembrie 2004,
Decizia nr. 15 din 12 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau
Decizia nr. 77 din 21 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, prilej cu care a statuat că prevederile legale criticate sunt în deplin acord cu norma constituțională de referință, concurând la crearea regimului special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor copiilor și tinerilor.
Prin deciziile menționate, Curtea a reținut că aceste reglementări instituie dreptul copilului la întreținere, respectiv obligația corelativă ce incumbă părintelui natural sau celui care adoptă de a presta întreținere față de copilul minor. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligații îl formează mijloacele necesare traiului, respectiv alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, precum și mijloacele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor. Obligația de întreținere se execută în natură sau prin plata unei sume de bani, instanța judecătorească fiind cea care stabilește cuantumul și modalitatea de executare, în funcție de împrejurări.
În cazul în care întreținerea este datorată de către părinții naturali sau adoptatori care obțin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime pentru obligația de întreținere, ținând seama de numărul de copii ce urmează a beneficia de acest drept, precum și de faptul că, în condițiile actuale, sursele de venituri diferă de la o etapă de timp la alta.
Curtea constată că nu poate fi primită concluzia neconstituționalității textului de lege criticat, de vreme ce nu instituie vreo interdicție formală în ceea ce privește raportarea obligației de întreținere și la alte venituri decât cele din muncă. Dimpotrivă, stabilirea acesteia se poate face în funcție de orice venituri ale debitorului, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 și 2 din Codul familiei, potrivit cărora, "Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti", iar "Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește".
Este cert că, în asemenea situații, nu vor opera limitările instituite prin alin. 3 al art. 94 din Codul familiei, care își vor găsi aplicare exclusiv în cazul în care pensia de întreținere este stabilită în raport cu câștigul din muncă, instanța fiind suverană în a determina cuantumul acesteia în funcție de situația de fapt.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 și art. 94 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, în Dosarul nr. 9.305/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.