Decizia nr. 124/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Voicu în Dosarul nr. 22/335/2011 al Judecătoriei Videle și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 309D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 451D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Ion Stroescu în Dosarul nr. 1.359/101/2011 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 309D/2011 și nr. 451D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 451D/2011 la Dosarul nr. 309D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 22/335/2011, Judecătoria Videle a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Voicu cu prilejul soluționării contestației la executare pentru plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.

Prin Încheierea din 28 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.359/101/2011, Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Ion Stroescu cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ și fiscal având ca obiect contestarea unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate, care instituie obligația plății unei contribuții minime pentru asigurările sociale de sănătate egale cu un salariu minim brut lunar, contravin principiului așezării juste a sarcinilor fiscale, întrucât obligă, în anumite cazuri, așa cum este și situația în speță, să se plătească mai mult decât câștigul realizat. Totodată, acest principiu constituțional impune și ca sarcinile fiscale să fie raportate la capacitatea contributivă a contribuabilului. De asemenea, consideră că textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât numai persoanele cuprinse în ipoteza sa sunt obligate la plata acestei obligații minime.

Judecătoria Videle consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;".

Autorii excepției consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (2) care instituie principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că

Legea nr. 95/2006

a urmărit instituirea un sistem general de asigurări sociale de sănătate care să garanteze tuturor cetățenilor români cu domiciliul în țară, precum și cetățenilor străini și apatrizilor care au solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau care au domiciliul în România accesul la un pachet de bază de servicii medicale (art. 211). Acest drept este însoțit însă de obligația corelativă a celor asigurați de a contribui la susținerea acestui sistem prin plata unei părți din veniturile realizate ( art. 257). Analizând această obligație, Curtea, prin Decizia nr. 838 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, a reținut că "sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie", acesta fiind, în fapt, "o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor".

În vederea protejării anumitor categorii de persoane care, în mod obiectiv, nu pot realiza venituri, astfel încât să poată contribui la fondul pentru asigurările sociale de sănătate, precum și a altor categorii de persoane având un statut deosebit, așa cum sunt persoanele care au fost persecutate în perioada comunistă, art. 213 alin. (1) din legea amintită a instituit anumite excepții de la obligația plății contribuției. De asemenea, avânduse în vedere situația obiectivă în care se află, s-a prevăzut plata din alte surse a contribuției pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2).

Prin urmare, din perspectiva reglementării

Legii nr. 95/2006 , dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligația de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepție făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligație.

Cât privește critica referitoare la existența unei disproporții între capacitatea contributivă a asiguraților și cuantumul contribuției datorate, Curtea observă că textul de lege criticat obligă la plata unei contribuții minime egală cu un procent de 6,5 calculat la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. Or, având în vedere valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul acestei contribuții minime, valoare ce depășește cu mult valoarea acestei contribuții, precum și cuantumul în sine al contribuției, se apreciază că nu se poate vorbi despre existența unei obligații disproporționate, contrare cerințelor art. 56 din Constituție.

Totodată, Curtea reține că obligația de plată a contribuției minime la asigurările sociale de sănătate, criticată de autorul excepției, nu are un caracter singular, discriminatoriu, în această situația aflându-se și persoanele care se încadrează în ipoteza art. 257 alin. (2) lit. f), dar și salariații prevăzuți la lit. a), aceștia având garantat salariul minim brut pe țară prin însuși textul art. 41 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Voicu în Dosarul nr. 22/335/2011 al Judecătoriei Videle și de Ion Stroescu în Dosarul nr. 1.359/101/2011 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.