Decizia nr. 838/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3), art. 257 alin. (2) lit. b) și art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3) și
art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de George Răzvan Ionescu în Dosarul nr. 2.439/205/2009 al Judecătoriei Câmpulung.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 8.108D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) și
art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății și
art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere similitudinea existentă între obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 8.108D/2009 la Dosarul nr. 7.910D/2009.
Reprezentantul părții prezente și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 8.108D/2009 la Dosarul nr. 7.910D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Casei de Asigurări de Sănătate Argeș, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 19 octombrie 2009 și 6 noiembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.439/205/2009 și nr. 2.501/117/2009, Judecătoria Câmpulung și Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și alin. (3) și
art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, respectiv a art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) și
art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății și
art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepții ridicate de George Răzvan Ionescu și Luiza Iuliana Budușan în cauze având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, respectiv de anulare a unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd obligativitatea contribuției la asigurările sociale în condițiile în care calitatea de asigurat nu poate fi impusă niciunei persoane împotriva voinței sale. Deși permit funcționarea unui sistem alternativ de asigurare medicală, prevederile criticate nu dau posibilitatea cetățenilor de a-l alege pe cel considerat mai convenabil. Se mai arată că, deși drepturile care se dobândesc ca urmare a plății contribuției la sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt egale, contribuția pentru dobândirea acestor drepturi este inegală.
Cu referire la
art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , se arată că acest text este neconstituțional, întrucât statul dobândește o poziție privilegiată față de contribuabili din moment ce drepturile sale de creanță se prescriu într-un termen mai mare decât cel existent în dreptul comun.
Judecătoria Câmpulung apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în Dosarul nr. 7.910D/2009, a apreciat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar, în Dosarul nr. 8.108D/2009, nu a comunicat punctul său de vedere.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și alin. (3), art. 257 alin. (2) lit. b) și
art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, și
art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2003. Cu privire la
art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate formulată vizează numai alin. (1) al acestui articol de lege, astfel încât Curtea, prin prezenta decizie, va analiza constituționalitatea art. 91 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. În consecință, textele criticate au următorul cuprins:
- Art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6): "(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați. [...]
(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: [... ]
e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; [...]
(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate".
- Art. 215 alin. (1) și (3): "Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz. [...]
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.";
- Art. 257 alin. (2) lit. b): "(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...]
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;";
- Art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8): "(7) Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: [... ]
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă. [...]
(8) Pentru situațiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz".
-
Articolul 91
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 : "(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel".
Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) cu referire la demnitatea umană, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 privind libertatea individuală, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 56 alin. (1) și (2) privind contribuțiile financiare Totodată, sunt invocate, în susținerea excepției, și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea generală a discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:
Prin
Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, și
Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile legale criticate sunt constituționale în raport cu critici identice de neconstituționalitate.
Curtea a reținut că "sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie, astfel că
art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) din Legea nr. 95/2006
reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor".
În ceea ce privește conformitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat că "respectarea obligațiilor ce revin cetățenilor potrivit legislației în vigoare nu poate fi privită ca o violare a libertății individuale și a siguranței persoanei".
Referindu-se la constituționalitatea
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , Curtea a arătat că "este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate".
De asemenea, Curtea a reținut că "principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului".
Curtea a statuat că "legiuitorul, având în vedere situația specifică a diferitelor categorii de persoane asigurate, în funcție de proveniența veniturilor, a înțeles să stabilească un tratament juridic diferențiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabilește contribuția lunară" și a constatat că "nu doar în cazul persoanelor care obțin venituri din activități independente minimul veniturilor față de care se calculează contribuția îl reprezintă salariul de bază minim brut pe țară, ci și persoanele prevăzute la
art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006
se află în aceeași situație". Pentru aceleași motive ca și cele de mai sus, Curtea a stabilit că nici dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) din aceeași lege - care prevăd obligativitatea persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special de a vira contribuția pentru asigurările sociale de sănătate nu contravin prevederilor invocate din Constituție.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor
art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006
și
art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , Curtea a stabilit că "diferența de regim juridic pe care legiuitorul o instituie între drepturile de creanță ale instituțiilor publice și drepturile de creanță ale celorlalte persoane, Curtea apreciază că sunt relevante considerentele
Deciziei nr. 158 din 10 noiembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, în care a reținut, în esență, că respectarea exigențelor constituționale privind ocrotirea unor interese naționale, de interes general, ce se sprijină pe contribuțiile prin impozite și taxe la cheltuielile publice ale cetățenilor, justifică poziția privilegiată a statului în raport cu celelalte subiecte de drept, sub aspectul protecției acordate drepturilor de creanță".
În speță, Curtea a observat că "instituțiile publice care asigură colectarea contribuțiilor către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate urmăresc asigurarea unui interes general, respectiv îndeplinirea obligației statului de a ocroti sănătatea publică, ceea ce justifică de asemenea protecția deosebită acordată drepturilor de creanță ale acestor instituții".
În sfârșit, analizând susținerile autorilor excepției, referitoare la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, Curtea a constatat că "dispozițiile de lege criticate prevăd obligația plății contribuției de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în sarcina celor care aveau această obligație, dar nu au îndeplinit-o. Astfel, Curtea reține că obligarea la plata contribuției prevăzute de lege și anterior nu poate fi privită ca având un caracter retroactiv".
Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei invocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 215 alin. (1) și (3) și
art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de George Răzvan Ionescu în Dosarul nr. 2.439/205/2009 al Judecătoriei Câmpulung, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) și
art. 259 alin. (7) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății și
art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Luiza Iuliana Budușan în Dosarul nr. 2.501/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.