Decizia nr. 203/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Constantin Câmpeanu în Dosarul nr. 571/45/2011 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.062D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Apreciază că plata unei contribuții de asigurări de sănătate încalcă cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , constituind o veritabilă măsură de diminuare a cuantumului pensiei contributive.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluționarea excepției de nelegalitate aflată pe rolul instanței a quo.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 571/45/2011, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Constantin Câmpeanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei excepții de nelegalitate formulate, în temeiul

art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , împotriva

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin stabilirea unei cote de contribuții de asigurări de sănătate în valoare de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei se încalcă dreptul constituțional de proprietate privată și cel la pensie. Se apreciază că prin modalitatea de plată a acestei contribuții a fost diminuat cuantumul pensiilor stabilite conform principiului contributivității, ceea ce este inadmisibil.

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. În realitate, având în vedere dispozițiile

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, precum și motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 . Acestea au următorul cuprins:

"(2) Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 de lei."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 47 cu referire la dreptul la pensie.

Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că, în speță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

a fost ridicată în cadrul unei excepții de nelegalitate care vizează chiar textul

art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 .

Curtea reține că acțiunea aflată în fața judecătorului a quo este ab initio inadmisibilă, întrucât excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual, cu alte cuvinte, un act de executare în concret a legii; or, ordonanța de urgență, pe de o parte, este un act cu caracter normativ, iar pe de altă parte, din punct de vedere material, nu este un act administrativ, ci un act de reglementare primară, având o forță juridică asimilată cu cea a legii. De aceea, ordonanța de urgență nu poate face obiectul unei excepții de nelegalitate, ci numai a unei excepții de neconstituționalitate. În consecință, Curtea reține că, și în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate, aceasta nu ar produce niciun efect juridic asupra situației concrete din litigiu, soluția de inadmisibilitate a acțiunii promovate fiind una evidentă.

Curtea mai observă că instanța judecătorească raportează excepția de neconstituționalitate, din punct de vedere procedural, la dispozițiile

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , deși cauza în care aceasta a fost ridicată nu are ca obiect soluționarea unei acțiuni directe împotriva ordonanțelor Guvernului. Astfel cum însăși instanța judecătorească arată, obiectul acțiunii pe care o judecă este "excepție de nelegalitate", și nu "acțiune directă împotriva ordonanțelor Guvernului".

Rezultă, așadar, că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul soluționării unei excepții de nelegalitate chiar a textului legal contestat prin excepția de neconstituționalitate. Or, o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Așadar, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, instanța judecătorească ar fi trebuit să respingă excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind contrară

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut în situații similare faptul că, indiferent de soluția pronunțată în prezenta cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de revizuire ab initio inadmisibilă. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ; astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea

Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Constantin Câmpeanu în Dosarul nr. 571/45/2011 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.