Decizia nr. 271/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Principal Company" - S.A. din satul Poșta Câlnău, județul Buzău, prin administrator judiciar Societatea Comercială "Expert Cont Insolvency" IPURL, în Dosarul nr. 73/42/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 592D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent face referatul cauzei și arată că la dosar s-au depus două cereri prin care autorul excepției de neconstituționalitate solicită acordarea unui nou termen de judecată, pe de o parte, motivată prin lipsa de apărare, și, pe de altă parte, în vederea completării motivelor în susținerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.

Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respinge cererea de amânare, având în vedere data pronunțării încheierii de sesizare, apreciază că autorul excepției de neconstituționalitate a avut suficient timp la dispoziție pentru a-și pregăti apărarea.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 73/42/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Principal Company" - S.A. din satul Poșta Câlnău, județul Buzău, prin administrator judiciar Societatea Comercială "Expert Cont Insolvency" IPURL, într-o cauză având ca obiect o cerere de anulare a unui act administrativ, respectiv anularea unui proces-verbal emis în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 , precum și acordarea unor despăgubiri.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 45, art. 56 alin. (2), art. 115 alin. (4) și art. 139 alin. (1). De asemenea, consideră că prevederile acestui act normativ sunt în contradicție și cu dispozițiile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ale

Legii nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică, precum și ale

art. 2 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 .

În acest sens arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu este motivat caracterul de urgență și nu se arată situația extraordinară care a generat emiterea acestei ordonanțe de urgență. Or, prin nerespectarea prevederilor constituționale menționate mai sus se încalcă și cele ale art. 1 alin. (5) din Constituție, care instituie obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

De asemenea, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

modifică

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, or, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, astfel că "printr-o ordonanță de urgență s-au modificat regulile stabilite prin Codul fiscal, adoptat prin lege", referitoare la taxa pe valoarea adăugată și la accize.

Totodată, art. I pct. 21 din același act normativ, prin care s-a stabilit o acciză de 100 euro/hl la băuturi fermentate liniștite, în condițiile în care produse din aceeași categorie a băuturilor fermentate liniștite, în speță vinurile liniștite, au în continuare o acciză 0, contravine art. 56 alin. (2) din Constituție. Astfel că, dacă Guvernul a apreciat că se impune creșterea accizelor băuturilor alcoolice, aceleași considerente impuneau creșterea accizelor în privința tuturor categoriilor de băuturi, încât mediul concurențial să nu fie afectat.

Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că în preambulul ordonanței sunt enumerate situațiile de urgență care justifică adoptarea acesteia, și care sunt de interes public, astfel că reglementarea lor trebuie făcută cu celeritate. Iar, câtă vreme

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

are valoare juridică de lege, aspect dedus din dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (6), nu sunt încălcate nici prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție. Cât privește invocarea celorlalte prevederi constituționale, susținerile sunt neîntemeiate, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că actul normativ criticat nu respectă Constituția.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010

sunt constituționale. Astfel cum rezultă din preambulul actului normativ criticat, situația extraordinară și urgența adoptării acestuia au fost motivate. De asemenea, arată că reglementarea pe calea ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență constituie, potrivit art. 115 din Constituție, o atribuție a Guvernului, iar ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații, care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

În ceea ce privește critica raportată la art. 45, art. 56 alin. (2) și art. 139 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută, întrucât libertatea economică trebuie exercitată în condițiile legii, iar impunerea de către stat a unui climat de disciplină economică, reflectat în stabilirea de către legiuitor a unor reguli care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, este în concordanță cu prevederile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) - "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 45 - Libertatea economică, prevederile art. 56 alin. (2) - "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale", ale art. 115 alin. (4) - "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora", precum și ale și art. 139 alin. (1) - "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

a fost adoptată în temeiul delegării legislative constituționale, respectiv art. 115 alin. (4), potrivit căruia "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora".

Or, Guvernul, în virtutea acestor prevederi constituționale, arată care a fost scopul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 , astfel cum reiese atât din preambulul acestei ordonanțe de urgență, cât și din expunerea de motive ce însoțește proiectul de Lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, motivând situația extraordinară și urgența care au impus adoptarea acesteia.

Astfel, se arată că adoptarea acestui act normativ este făcută având în vedere:

- necesitatea combaterii în regim de maximă urgență a fraudei fiscale în domeniul TVA pentru livrările de: cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine și produse de panificație;

- necesitatea stabilirii unor standarde minime comune pentru înregistrarea și scoaterea din evidență a persoanelor impozabile care efectuează operațiuni de comerț intracomunitar, în special achiziții intracomunitare de bunuri, în vederea diminuării evaziunii fiscale în domeniul TVA;

- pentru asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, în vederea accelerării încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu;

- în scopul întăririi supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free;

- pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare.

Or, având în vedere prevederile constituționale, motivarea situației extraordinare și urgența care impune adoptarea acesteia, critica autorului este neîntemeiată. Elementele prezentate în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010

vizează interesul general public, care determină adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

2. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea observă că autoarea excepției nu motivează, în concret, care este contradicția dintre textul criticat și exigențele de tehnică legislativă specifice normelor juridice prevăzute de

Legea nr. 24/2000 .

3. În ceea ce privește critica referitoare la faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

modifică

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, or, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, nu poate fi reținută.

Sintagma "numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) urmărește să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului. A se vedea în acest sens și

Decizia nr. 883 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010.

4. De asemenea, Curtea reține că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că aplicarea și majorarea accizelor ar fi trebuit făcute pentru toate categoriile de băuturi, iar aceleași considerente, care au stat la baza majorării accizei băuturilor fermentate liniștite, impuneau creșterea accizelor în privința tuturor categoriilor de băuturi, astfel încât mediul concurențial să nu fie afectat.

Având în vedere cele prezentate, se desprinde concluzia că autoarea excepției dorește o modificate legislativă, în sensul că majorarea accizei să se aplice tuturor categoriilor de băuturi, aspect ce nu intră în competența Curții Constituționale, fiind atributul exclusiv al Parlamentului, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție. Într-o atare situație, critica de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă.

5. Totodată, critica referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 45 și ale art. 56 alin. (1) nu poate fi reținută. Se observă că stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor, precum și scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite venituri, bunuri sau categorii de contribuabili se realizează în conformitate cu prevederile art. 56 din Constituție, potrivit cărora cetățenii au obligația de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, care se stabilesc prin lege.

De asemenea, potrivit prevederilor constituționale ale art. 45, în condițiile legii, accesul liber al persoanelor la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate, iar libertatea economică trebuie exercitată în condițiile legii.

6. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor

Legii nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, precum și ale

art. 2 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei presupuse contrarietăți între norme legale.

7. Având în vedere faptul că nu se înfrânge nicio prevedere constituțională sau legală, critica referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Principal Company" - S.A. din satul Poșta Câlnău, județul Buzău, prin administrator judiciar Societatea Comercială "Expert Cont Insolvency" IPURL, în Dosarul nr. 73/42/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.