Decizia nr. 179/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 42/1993 29 iunie 1993 (prevederi anume) privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din p…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Ioan Griga - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993
privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.176/1997 al Curții de Apel Iași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 1998, în lipsa inculpaților Maricuta Ionel și Kupan Eugen Francisc, a părții civile Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Iași și a părții civilmente responsabile, Societatea Comercială "Anim" - S.R.L. Miroslăvești, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea de Apel Iași, prin Încheierea din 6 octombrie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 , ridicată din oficiu într-o cauza penală având ca obiect judecarea recursurilor declarate de inculpați.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate, potrivit cărora, deosebit de sancțiunea penală, plătitorul are obligația sa achite accizele, majorările de întârziere, precum și o sumă egala cu valoarea obligațiilor fiscale datorate, contravin art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit căruia pot fi confiscate, în condițiile legii, numai bunurile destinate, folosite sau realizate din infracțiuni. Or, suma ce constituie dublul obligării fiscale a fost dobandita de inculpat în afară activității infractionale. Dispozițiile art. 41 alin. (7) din Constituție instituie prezumția caracterului licit al bunurilor dobândite, iar averea dobandita legal nu poate fi confiscată.
Prevederile
au fost abrogate în întregime prin art. 38 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997. Aceasta abrogare însă nu produce efecte în speta, deoarece dispozițiile
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993
sunt reglementări de drept civil, chiar dacă au fost cuprinse într-o lege penală. Deoarece activitatea infractionala s-a desfășurat în perioada în care dispozițiile atacate erau în vigoare, acestea sunt aplicabile în cauza, iar soluționarea corecta a litigiilor depinde de interpretarea lor.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Președintele Camerei Deputaților a comunicat punctul sau de vedere, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, atâta timp cat nu se face dovada inexistentei infracțiunii, deoarece obligația de plată a unei sume egale cu valoarea obligațiilor datorate, rezultat al săvârșirii unei fapte prevăzute la
art. 18 alin. 1 din Legea nr. 42/1993 , nu este consecința dobândirii licite sau ilicite a averii, ci urmarea săvârșirii unor fapte ce constituie infracțiuni.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993
este inadmisibila, deoarece, la data invocarii ei,
era abrogată în întregime prin art. 38 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor taxe indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Noua reglementare nu a preluat în textul sau dispoziții similare celor prevăzute la
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 , a căror neconstituționalitate s-a invocat. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională poate decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.
fiind abrogată în întregime, excepția invocată era inadmisibila încă de la data la care a fost formulată.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.
Potrivit dispozițiilor
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993
privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale, deosebit de sancțiunea penală, plătitorii au obligația sa plătească accizele sau impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale, după caz, stabilite, inclusiv majorările de întârziere, precum și o sumă egala cu valoarea obligațiilor fiscale datorate.
Aceste prevederi legale, ca de altfel întreaga lege, au fost abrogate prin dispozițiile art. 38 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor taxe indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată prin Legea nr. 196/1998, iar în conținutul noului act normativ nu s-a mai menținut soluția legislativă reglementată de textul atacat.
Deoarece exercitarea controlului de constituționalitate asupra unor texte de lege abrogate contravine prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibila.
În ceea ce privește modalitatea de interpretare a textului atacat, în sensul aplicării lui în timp, chiar dacă problema este legată și de respectarea unei prevederi constituționale, Curtea constata ca aceasta este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor legale de atac. În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale, astfel cum rezultă din Decizia nr. 120 din 16 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 27 decembrie 1994.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993
privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.176/1997 al Curții de Apel Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.