Decizia nr. 191/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Silvia Weber în Dosarul nr. 14.730/301/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 378D/2011.

La apelul nominal, pentru autoarea excepției, se prezintă Simona Buzilă, cu procură depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost ridicată, expunând considerentele cuprinse în motivarea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că partea poate beneficia de toate garanțiile constituționale - avocat, ajutor public judiciar, iar celelalte susțineri ale autoarei țin de interpretarea textului de lege. De asemenea, menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 181 din 26 februarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 14.730/301/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Silvia Weber cu ocazia soluționării recursului formulat într-o cauză ce are ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece restricționează dreptul mandatarului care nu este licențiat în drept de a pune concluzii în pricinile rudelor în fața instanțelor superioare judecătoriei, în cadrul căilor de atac. Totodată, încalcă principiul oralității, contradictorialității și egalității de arme, în situația în care partea este o persoană în vârstă înaintată, care nu poate participa la dezbateri și nu poate pune concluzii în fața instanței de judecată.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă arată că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil sau principiul contradictorialității. Posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzută de art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile și limitele în care poate fi exercitat mandatul. Condițiile și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 68 alin. 4 și 5: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.

Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra prevederilor criticate s-a mai pronunțat, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, respingând ca neîntemeiate criticile, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 412 din 26 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, sau

Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum și să depună concluzii scrise.

Curtea a mai constatat că posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiții, precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată.

De asemenea, prin

Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004, Curtea a reținut că reprezentarea părților într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat sau altă persoană cu ori fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiție, precum și exercitarea dreptului la apărare al părților, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Silvia Weber în Dosarul nr. 14.730/301/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.