Decretul nr. 443/1972

Articolul 1

Activitatea de navigație civilă a R.S.R. se desfășoară după cum urmează:

1. Transporturile publice de călători și mărfuri pe apa, precum și prestațiile auxiliare în apele naționale în legătură cu aceasta activitate se efectuează prin unități economice și instituții de stat din subordinea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

2. Transporturile pe apa în interes propriu se efectuează de:

a) unități economice, organe și instituții de stat, care utilizează transportul pe apa numai ca activitate interna accesorie, direct legată de realizarea obiectivului propriu de activitate;

b) organizații cooperatiste, alte organizații obștești și alte persoane juridice care utilizează transportul pe apa în condițiile prevăzute la lit. a;

c) persoanele fizice, pentru satisfacerea cerințelor proprii de transport pe apa, pentru sport sau agrement.

Unitățile economice, organele și instituțiile de stat prevăzute la lit. a, precum și organizațiile și programele juridice prevăzute la lit. b pot efectua transporturi publice de călători sau mărfuri pe apa numai cu autorizația Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor și cu aplicarea tarifelor republicane.

3. Activitatea de prestări de servicii în porturi și operațiunile privind navlosirea, agenturarea și aprovizionarea navelor, indiferent de pavilion, se efectuează de unități economice sau organizații cooperatiste, stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Articolul 2

Supravegherea și controlul navigației în apele naționale, precum și a navigației navelor sub pavilion român aflate în marea libera, se exercită de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, prin Inspectoratul de navigație civilă și prin capitaniile de port.

Supravegherea și controlul navigației pentru sport, agrement sau interes local pe lacurile și celelalte ape interioare, cu excepția lacurilor maritime și Dunării, se pot exercita și de comitetele executive ale consiliilor populare, cu autorizarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 3

Urmărirea asigurării condițiilor tehnice de navigabilitate pentru navele române și străine, aflate în proiectare, în construcție, reparatie sau în navigație în apele naționale, se exercita prin Registrul naval român, organizație economică de stat de specialitate, care funcționează în subordinea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 4

Apele naționale navigabile ale R.S.R. sînt formate din marea teritorială și apele interioare navigabile.

Regimul și întinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege.

În sensul prezentului decret, constituie ape interioare navigabile ale R.S.România:

a) fluviile, riurile, canalele și lacurile, situate în interiorul R.S. România, pe portiunile navigabile;

b) apele navigabile de frontiera, de la malul român pînă la limita de frontieră;

c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare.

Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, cu avizul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, stabilește nominal și pe porțiuni apele navigabile din R.S.R. Pentru apele de frontieră se va tine seama și de înțelegerile privind regimul frontierei de stat, încheiate cu statele vecine.

Articolul 5

Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fîșia de teren situata în lungul țărmului marii teritoriale sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 20 de metri.

Pentru motive justificate, în unele locuri, lățimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile poate fi marita de ministrul transporturilor și telecomunicatiilor, cu acordul ministerelor și al celorlalte organe centrale ale administrației de stat interesate.

În porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile coincide cu incinta portuara.

Articolul 6

Regulile de navigație și accesul în unele sectoare din marea teritorială, din apele interioare și în porturi, care interesează apărarea și securitatea statului, precum și delimitarea și regimul portiunilor din zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile care au același caracter, se stabilesc prin reglementări speciale.

Articolul 7

Nava este mijlocul de navigație utilizat pentru realizarea activității de transport și a altor servicii pe apa.

Sînt nave, în înțelesul prezentului decret, navele maritime, fluviale și alte nave de navigație interioară, inclusiv ambarcatiunile mici, precum și aparatele plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare și altele asemenea, cu sau fără propulsie.

Articolul 8

Construcțiile plutitoare care în mod normal nu sînt destinate deplasarii sau efectuării lucrărilor speciale pe calea navigabila, cum ar fi docuri, debarcadere, hangare pentru nave și alte asemenea, sînt considerate instalații plutitoare.

Articolul 9

Fac parte din nava instalațiile, mașinile și motoarele care dau propulsie navei sau produc o alta acțiune mecanică, cu mecanismele și mijloacele necesare transmiterii acestei acțiuni, toate obiectele necesare navigației, diferitelor manevre, siguranței navei, salvării vieții umane, igienei și exploatării potrivit destinației navei, chiar cînd acestea ar fi scoase de pe nava un oarecare timp, precum și proviziile.

Articolul 10

Orice nava trebuie să aibă actele de bord cerute de lege, precum și pe cele prevăzute în convențiile internaționale la care R.S.R. este parte.

Navele sub pavilion străin trebuie să aibă la bord, la intrarea în apele și porturile românești, actele cerute de legile lor naționale și de convențiile internaționale la care sînt parte atît R.S.R., cît și statul de pavilion al navei.

Se recunosc ca valabile actele de bord și brevetele membrilor echipajului, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion, navelor sub pavilion străin și echipajelor acestora.

Articolul 11

Dreptul de vizita, inspecție, intervenție și de a efectua cercetări pe o nava străină ce se afla în porturi și în apele românești se exercită potrivit legii române, precum și în conformitate cu convențiile internaționale la care R.S.R. este parte.

Articolul 12

Navele proprietate de stat se atribuie în administrarea directa a unităților economice, organelor și instituțiilor de stat. Ele pot fi transmise în proprietate sau în folosință organizațiilor cooperatiste și altor organizații obștești, în condițiile prevăzute de lege.

Organizațiile cooperatiste și celelalte organizații obștești pot dobîndi și transmite proprietatea asupra navelor.

Persoanele fizice pot dobîndi și transmite în proprietate și pot da sau primi în folosință numai nave destinate satisfacerii cerințelor personale pentru transport în interes propriu, sport sau agrement. În situații speciale, cu aprobarea Consiliului de Miniștri, persoanele fizice pot dobîndi drepturi și asupra altor categorii de nave.

Condițiile în care are loc dobindirea și transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum și transmiterea oricăror drepturi reale asupra acestora, sînt cele prevăzute de dispozițiile legale.

Articolul 13

Navele sub pavilion român pot fi transmise în proprietate persoanelor juridice sau fizice străine, cu aprobarea Consiliului de Miniștri în cazul navelor proprietate de stat, iar în celelalte cazuri, cu autorizația acestuia.

Navele proprietate a persoanelor fizice, destinate satisfacerii cerințelor personale pentru transport în interes propriu, sport sau agrement, pot fi transmise în proprietate persoanelor juridice sau fizice străine ori grevate cu drepturi reale în beneficiul acestora, cu autorizarea capitaniilor de port sau a comitetelor executive ale consiliilor populare în cazul prevăzut la art. 2 alin. 2.

Articolul 14

Dobindirea și transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum și constituirea, transmiterea ori stingerea altor drepturi reale asupra acestora se transcriu în registrele matricole sau de evidenta prevăzute la art. 18, ținute de capitaniile de port sau, după caz, de comitetele executive ale consiliilor populare, facindu-se totodată mențiunea și pe actul de naționalitate sau carnetul de ambarcatiune.

Articolul 15

Contractul de construcție de nave va fi transcris în registrele de nave în construcție ale căpităniei portului în raza căreia se afla șantierul naval.

În aceste registre se vor transcrie și eventualele transmiteri de proprietate, precum și constituirile și stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite pînă la obținerea actelor de naționalitate.

Articolul 16

Pentru cunoașterea transmiterii sau constituirii de drepturi reale asupra navelor și pentru stabilirea actelor de bord ce trebuie să le posede, evidenta navelor se tine avîndu-se în vedere împărțirea lor în următoarele categorii:

a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 c.p., velierele construite pentru călătorii de lungă durata și navele cu sau fără propulsie cu o capacitate de încărcare de peste 10 tone metrice, inclusiv aparatele plutitoare fără propulsie cu deplasament de peste 15 tone;

b) categoria a II- a cuprinde toate celelalte nave.

Articolul 17

Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie să aibă un nume, care să o distinga de celelalte nave.

Nave fără propulsie din categoria I, precum și navele din categoria a II-a trebuie să poarte un număr de identificare.

Numele sau, după caz, numărul atribuit va fi înscris în evidente, precum și pe corpul navei.

La atribuirea numelui sau numărului de identificare a navei se vor avea în vedere și prevederile convențiilor cu privire la regimul frontierei de stat, încheiate între R.S.R. și statele vecine.

Numele sau numărul și modul de înscriere pe corp și suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor potrivit legii.

Articolul 18

Înscrierea navelor în evidente se face după cum urmează:

a) Navele de naționalitate română care fac parte din categoria I se înscriu în registre matricole.

La cererea de înscriere în registrul matricol se vor anexa actele de dobîndire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actele de verificare și atestare a stării tehnice a construcției navei, autorizările de lansare la apa și de navigație, precum și actele de tonaj și fotografiile navei.

Inspectoratul de navigație civilă tine o evidenta centralizata a înmatriculării navelor din categoria I.

b) Navele de naționalitate română care fac parte din categoria a II-a se înscriu în registre de evidenta.

La cererea de înscriere în registrul de evidenta se vor anexa actele de dobîndire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actul de constatare a stării tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor, și fotografiile navei.

Articolul 19

Scoaterea din evidenta a navelor se face prin menționarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea naționalității române, desmembrare, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, eșuare sau alte împrejurări.

În caz de pierdere a naționalității române, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decît după predarea la căpitănia portului a certificatului de naționalitate română și a celorlalte acte de bord.

Articolul 20

Regimul de înscriere a navelor și de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplica și instalațiilor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I în cazul cînd depășesc 15 tone deplasament și de categoria a II-a cînd au deplasament pînă la 15 tone inclusiv.

Articolul 21

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor și instalațiilor plutitoare, precum și stingerea acestor drepturi, care nu sînt transcrise în evidentele de înmatriculare potrivit art. 14, 15 și 20, nu sînt opozabile față de terți.

Articolul 22

Organele care țin registrele matricole și pe cele de evidenta eliberează certificate privind mențiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesați.

Articolul 23

Navele constituind mijloace de transport de stat, cele proprietatea organizațiilor cooperatiste și obștești române, precum și cele proprietate personală a cetățenilor români, au naționalitatea română.

Naționalitatea navei trebuie să rezulte din actele ei de bord.

Articolul 24

Naționalitatea română a navelor se pierde prin transmiterea proprietății acestora unei persoane fizice ori juridice străine.

Articolul 25

Navele care au naționalitatea română arboreaza pavilionul român; ele nu pot naviga și sub pavilionul altui stat.

Articolul 26

Navele române, nou construite sau dobîndite de la persoane fizice sau juridice străine, pot naviga sub pavilion în perioada de la lansarea la apa sau de la încheierea actului de dobîndire pînă la eliberarea certificatului de naționalitate în urma înscrierii lor în evidentele de înmatriculare, cu permis provizoriu eliberat de căpitănia portului de plecare, în cazul în care nava se afla într-un port român, ori de oficiul consular sau de secția consulară a misiunii diplomatice a R.S.R. în cazul cînd locul de plecare a navei este în străinătate.

Articolul 27

Personalul care participa la realizarea activităților de navigație civilă este alcătuit din personal navigant (marinari) și personal de uscat.

Este marinar de navigație civilă orice persoana care îndeplinește condițiile de calificare profesională cerute pentru prestarea unuia din serviciile la bord, poseda carnet de marinar și este înscris ca personal navigant în registrele matricole ale unei capitanii de port.

Articolul 28

Personalul navigant imbarcat este alcătuit din totalitatea marinarilor care îndeplinesc o funcție la bordul unei nave și sînt înscriși în rolul de echipaj al acesteia.

Pentru exercitarea fiecăruia din serviciile la bord este necesară îndeplinirea unor condiții de vîrsta, studii, stagiu și brevet sau certificat de capacitate, precum și a unor condiții psiho-fiziologice, corespunzătoare funcției, stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Pentru persoanele fizice care exercita activități de navigație pe ambarcatiuni pentru sport, agrement sau pentru transport în interes propriu, Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor va stabili portiunile din apele naționale navigabile pentru folosirea cărora este necesară îndeplinirea vreuneia din condițiile prevăzute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice și cele pentru servicii necomerciale și posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune.

Articolul 29

Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau ieșite din reparații va fi imbarcat, pe perioada probelor, fără a poseda carnet de marinar.

Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor va stabili personalul navigant care trebuie sa fie imbarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, în afară personalului de specialitate al șantierului constructor.

Articolul 30

Imbarcarea în interesul navigației și a altor persoane decît cele care formează echipajul navei se va autoriza, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, cu avizul organelor interesate.

Articolul 31

Statutul juridic al personalului de uscat este cel al personalului unității economice, organului sau instituției de stat ori al organizației cooperatiste sau obștești în care acesta își desfășoară activitatea.

Articolul 32

Personalul navigant imbarcat, inclusiv comandantul navei, formează echipajul navei și se împarte, pe locuri de muncă, astfel:

a) de punte;

b) de mașini;

c) de telecomunicații;

d) medico-sanitar;

e) administrativ și auxiliar.

Articolul 33

Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se împarte astfel:

- comandant;

- navigatori cu brevete (ofițeri);

- navigatori cu certificat de capacitate;

- alți membri de echipaj.

Structura ierarhiei și atribuțiile funcțiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor.

Articolul 34

Funcțiile ce pot fi îndeplinite pe baza brevetelor sau a certificatelor de capacitate sînt numai cele prevăzute în aceste acte.

Articolul 35

Brevetele și certificatele de capacitate se obțin după trecerea unui examen, dat în fața unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, care va funcționa în cadrul Inspectoratului de navigație civilă.

Imbarcarea marinarilor care au întrerupt serviciul militar la bord pe o perioadă mai mare de 5 ani se va putea face numai după reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordată de către autoritatea emitenta. Dacă sînt indicii ca, după aceasta întrerupere, cel care solicita reluarea serviciului la bord nu mai corespunde funcției avute, acesta este obligat să se prezinte, la alegerea sa, la examenul prevăzut pentru brevetul sau certificatul de capacitate al funcției avute ori al altei funcții echivalente sau inferioare, cu respectarea condițiilor de vîrsta, studii și stagiu stabilite pentru obținerea brevetului sau certificatului de capacitate al funcției respective.

Articolul 36

În vederea trecerii examenului pentru obținerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant are dreptul să se prezinte numai la trei sesiuni pentru același brevet sau certificat de capacitate.

Articolul 37

Personalul care îndeplinește funcții permanente specifice pe navele specializate pentru activități industriale, pescaresti, utilitare sau de cercetare științifică face parte din echipajul navei.

Ierarhia în echipaj și modul de desfășurare a serviciului specific al acestui personal se stabilesc de ministerul sau organizația centrala care are în subordine unitatea căreia îi aparține nava, cu acordul Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 38

Echipajul navelor sub pavilion român va fi format din cetățeni români.

Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor poate autoriza angajarea, prin contract, pe perioade determinate, de specialiști străini pentru funcții la bordul navelor sub pavilion român, atunci cînd aceasta este impusa de caracteristicile tehnice ale echipamentelor instalate pe nava.

În cazul în care prin convenții internaționale la care statul român este parte s-a prevăzut posibilitatea angajării unor străini în echipajul navelor sub pavilion român, echipajul acestor nave va putea fi alcătuit, în parte sau în totalitate, din străini, cu excepția comandantului.

Articolul 39

Pentru personalul prevăzut la art. 37, autorizarea pentru angajare de specialiști străini se da, în condițiile art. precedent, de minister sau alt organ central al administrației de stat căruia îi aparține nava, cu acordul Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 40

În caz de forta majoră ivit în timpul navigației, comandantul navei va putea completa echipajul cu marinari străini, care îndeplinesc condițiile de capacitate profesională cerute de legea română.

Marinarii străini angajați în condițiile alineatului precedent vor avea aceleași drepturi și obligații profesionale și disciplinare ca și marinarii cetățeni români.

Personalul străin angajat în cazul prevăzut de alin. 1 va fi înlocuit cu personal român în primul port național în care nava va rămîne mai mult de 24 de ore, mentionindu-se debarcarea în rolul de echipaj al navei și în carnetul de marinar.

Dacă prin contractul de munca nu se prevede astfel, beneficiarul serviciilor prestate va readuce personalul străin înlocuit la portul de îmbarcare.

Articolul 41

Angajarile de marinari cetățeni români pe nave străine se pot face cu aprobarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 42

Încheierea, modificarea și desfacerea contractului de munca al personalului navigant se efectuează potrivit legislației muncii.

Articolul 43

Personalul navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava și la hrana pe timpul cît se afla imbarcat, în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Micșorarea ratei zilnice de alimente sub cuantumul stabilit se poate face numai în caz de forta majoră și cu plata diferenței de bani.

Articolul 44

Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus în timpul imbarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigație și fără culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despăgubire stabilită în limita valorii bagajului personal admis marinarului (sacul marinarului).

Articolul 45

Comandantul navei exercita comanda pe nava, în care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor imbarcate și îndeplinește atribuțiile ce îi revin potrivit dispozițiilor legale și convențiilor internaționale la care statul român este parte.

Articolul 46

În împrejurări excepționale, cînd urmează a fi luate măsuri importante, comandantul este ajutat în luarea hotărîrilor de consiliul de bord, dacă condițiile de fapt permit convocarea acestuia. Consiliul de bord se constituie și funcționează în condițiile stabilite prin regulamentul serviciului la bord.

Articolul 47

În cazul în care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla în imposibilitate de a exercita comanda navei, aceasta trece de drept asupra secundului și apoi asupra ofițerilor de punte în ordine ierarhica, facindu-se mențiune despre aceasta în jurnalul de bord, de către acela care preia comanda navei.

La navele fluviale și alte nave de navigație interioară care nu au secund sau ofițer de navigație fluviala la bord, comanda navei trece asupra pilotului.

Funcțiile care pot avea și atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului de bord.

Articolul 48

În timpul stationarilor într-un port străin, comandantul poate sa dea adapost pe nava marinarilor români rămași în acel port de pe navele lor din motive justificate, instiintind despre aceasta pe armator.

Acordarea de adapost pe nava se face cu respectarea dispozițiilor legale ale statului căruia îi aparține portul și cu avizul oficiului consular sau secției consulare a misiunii diplomatice române.

Comandantul va primi la bord, în aceleași condiții, pe cetățenii români care urmează a fi repatriati prin oficiul consular sau secția consulară a misiunii diplomatice române.

Articolul 49

Comandantii navelor sînt obligați sa aducă la cunoștința căpităniei portului în care se afla și celui căruia îi aparține nava orice evenimente petrecute pe nave în timpul cît acestea se afla în port sau în navigație, ca: abordaj, avarie, inec și altele asemenea.

Articolul 50

Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflată în stationare sau în navigație, cum sînt abordajele, avariile, sinistrele și naufragiile, interesînd nava, incarcatura, pasagerii și echipajul, se depune de către comandantul navei, după cum urmează:

a) Pentru orice nava, indiferent de pavilion:

- la căpitănia portului în a carei zona teritorială s-a produs evenimentul, dacă acesta a avut loc în apele naționale române;

- la căpitănia primului port român de intrare în țara unde nava oprește, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau în apele fluviale, între ultimul port străin și primul port din apele naționale române.

b) Pentru navele sub pavilion român aflate în mars:

- la autoritatea locală competența, dacă evenimentul s-a produs în apele unui stat străin unde nava se afla în navigație sau în stationare, înștiințîndu-se și oficiul consular sau secția consulară a misiunii diplomatice române;

- la autoritatea locală competența din primul port de oprire, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau între porturi fluviale străine, înștiințîndu-se și oficiul consular sau secția consulară a misiunii diplomatice române.

Articolul 51

Raportul se depune în cel mult 24 de ore de la sosirea ori adăpostirea navei în port sau de la producerea evenimentului cînd acesta a avut loc în timpul stationarii în port. În cazul cînd raportul se depune peste acest termen, comandantul răspunde de dispariția probelor sau de imposibilitatea conservării lor, din cauza acestei intirzieri.

Pentru navele fluviale sub pavilion român, o copie de pe raport se depune, în același termen, și la reprezentantul cel mai apropiat al unității de navigație, care este obligat sa o expedieze în termen de 24 de ore la sediul acesteia.

În cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion străin sau între doua nave sub pavilion străin, care nu lezeaza interesele statului român, depunerea raportului este facultativă.

Prin raport, în sensul dispozițiilor art. 50 și din prezentul articol, se înțelege și protestul sau reclamația ce se face de comandantul navei în toate cazurile de avarii.

Articolul 52

Activitatea principala efectuată cu navele este transportul de mărfuri și călători.

De asemenea, navele românești pot fi utilizate și pentru activități de construcții hidrotehnice, de cercetări, de exploatare și explorare a resurselor marii, fundului marii sau subsolului acestuia, precum și pentru activități auxiliare ca: remorcajul, operațiile de întreținere a căilor de comunicație pe apa, pilotajul, ranfluarea navelor, salvarea și alte servicii.

Articolul 53

Activitatea de transport pentru beneficiari externi, efectuată cu nave sub pavilion român, se exercită potrivit reglementărilor în vigoare, în condițiile stabilite de acord cu aceștia și conform convențiilor internaționale la care statul român este parte.

Activitatea de transport pentru beneficiari interni efectuată cu nave sub pavilion român, se exercită în condițiile, la nivelurile și tarifele stabilite prin dispozițiile legale.

Articolul 54

În porturile, marea teritorială și în apele interioare ale R.S.R., următoarele activități și operațiuni privind navele sub orice pavilion se efectuează cu mijloacele navale și de uscat ale statului român:

a) remorcajul și manevrele în porturi, rade și bazine;

b) remorcajul de la un port românesc la alt port românesc, afară numai dacă convenții internaționale la care statul român este parte prevăd altfel;

c) serviciul de pilotaj;

d) transportul de mărfuri, posta și pasageri, efectuat prin îmbarcare de pe teritoriul statului român cu destinația către alt punct al aceluiași teritoriu (cabotajul);

e) asistența și salvarea în apele naționale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor și încărcăturii acestora;

f) scoaterea navelor, epavelor și incarcaturilor acestora;

g) pescuitul;

h) serviciile de interes local pentru desfășurarea activității organelor administrației de stat în porturi și în apele naționale și altele asemenea;

i) construcțiile hidrotehnice;

j) exploatarea și explorarea marii sau fundului marii, conform dispozițiilor legale.

Articolul 55

Remorcherele străine pot face manevrele la sosirea și plecarea din port sau rada, cu navele pe care le-au remorcat. Aceste remorchere, aflate în cursa în porturile românești, pot efectua și manevra și alte nave ale întreprinderilor și societăților cărora le aparțin, chiar dacă aceste nave nu au sosit sau nu pleacă cu aceste remorchere.

Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor poate autoriza ca operațiunile prevăzute la art. 54 lit. b, d, e, f și i să fie efectuate și de nave sub pavilion străin.

Articolul 56

Comandantul unei nave sub pavilion român, care primește un mesaj indicind ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-și pune în primejdie grava nava, echipajul sau pasagerii, să se deplaseze cu toată viteza către acea nava, pentru asistența și salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave.

Aceeași obligație o are comandantul și în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcatiuni și plute de salvare sau în apa.

În caz de imposibilitate sau dacă, în circumstanțele speciale în care se afla, comandantul socotește ca nu este rațional și nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să facă aceasta.

Articolul 57

Comandantul de nava este obligat a acorda, după un abordaj, asistența celeilalte nave, echipajului și pasagerilor acesteia și, în măsura posibilului a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare și portul cel mai apropiat la care va ajunge.

Articolul 58

Obligația de a da asistența și salvare nu mai incumba comandantului unei nave care se afla în călătorie sau gata de plecare, în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum și atunci cînd s-a primit informația ca ajutorul nu mai este necesar.

Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord.

Articolul 59

Asistența și salvarea navei și a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înțelegerii cu comandantul navei sau cu proprietarul ori armatorul acesteia.

Articolul 60

În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, în apele portuare și în rade, căpitănia portului coordonează toate operațiunile și asigura disciplina în realizarea acestora. Ea va putea cere concursul navelor și echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum și al oricăror persoane care exercită o profesie în port sau lucrează în mod obișnuit pe chei sau în apele naționale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat și să respecte indicațiile date.

Articolul 61

Despre sinistrul navelor străine va fi informat neîntîrziat și oficiul consular al statului al cărui pavilion îl poarta nava.

În cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat străin cu care statul român a încheiat convenții internaționale se vor aplica dispozițiile din aceste convenții privind termenele, condițiile de informare și relațiile cu oficiul consular al statului străin.

Articolul 62

Acordarea de asistența și salvare a navelor și condițiile de executare a acestora, prevăzute în prezenta secțiune, se aplică în mod corespunzător și în cazurile cînd pe mare sau în apele naționale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.

Articolul 63

Sistemul de salvare pe mare și pe apele interioare navigabile se organizează de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Organizarea posturilor de salvare și prim ajutor pe plaje și în stranduri se face, potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, de către organizațiile cărora le aparțin.

Articolul 64

Asistența acordată navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare și salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistența și salvatorului la o retributie ce se va stabili tinindu-se seama de:

- pericolul în care s-a aflat nava asistată ori salvata;

- promptitudinea intervenției și timpul întrebuințat pentru aceasta;

- pericolul la care s-au expus salvatorii și mijloacele întrebuințate;

- condițiile hidrometeorologice pe timpul intervenției;

- valoarea bunurilor angajate în acțiune;

- eforturile depuse;

- priceperea dovedită pe timpul intervenției;

- cheltuielile efectuate pentru intervenție;

- rezultatul util obținut și valoarea bunurilor salvate.

Prin valoarea bunurilor salvate se înțelege suma la care acestea au fost evaluate, tinindu-se seama și de posibilitățile de valorificare, iar dacă au fost vîndute, suma rezultată din vînzare, cu scăderea în ambele cazuri a impozitelor și taxelor, precum și a cheltuielilor.

Articolul 65

Cuantumul retributiei, precum și repartizarea acesteia între salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit între cei interesați, iar în lipsa acordului, după caz, de instanțele judecătorești, organele arbitrajului de stat sau Comisia de arbitraj de pe lîngă Camera de Comerț a R.S. România, în conformitate cu competența acestora, cu excepția cazurilor cînd prin contractul de salvare încheiat pentru o nava străină s-a prevăzut competența unui alt organ jurisdicțional.

Articolul 66

Organele de jurisdicție vor putea reduce sau anula retributia stabilită convențional sau, după caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retributiei, dacă salvatorii, prin culpa lor, au făcut necesară asistența ori salvarea sau dacă ei au savirsit infracțiunea de furt, tainuire sau alta infracțiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistența ori salvarea.

De asemenea, organele de jurisdicție pot majoră retributia conventionala cuvenită supravietuitorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decît cele estimate în contract, atunci cînd condițiile de salvare au fost mai grele și unele cheltuieli mai mari decît cele prevăzute sau cînd partea salvata a ascuns situația reală în care se afla.

Articolul 67

Dacă cu ocazia acordării asistenței sau salvării unei nave, aeronave sau încărcăturii acestora au fost salvate și persoane, salvatorii acestor persoane au dreptul la o parte din retributia salvatorului navei sau aeronavei, încărcăturii și accesoriilor. Aceasta parte din retributie nu se cuvine cînd asistența ori salvarea persoanelor s-a acordat de o nava afectată pentru asemenea operațiuni de salvare, în afară de cazul cînd prin convenții se dispune altfel.

Articolul 68

Dacă asistența sau salvarea a fost prestată de mai multe nave, retributia se va repartiza între ele potrivit aportului fiecăreia.

Articolul 69

Asistența și salvarea navelor remorcate sau a încărcăturii lor de către nava care le remorcheza dau drept salvatorilor la retributie numai în cazurile cînd evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacă acesta a prestat servicii excepționale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare.

Articolul 70

Dreptul la acțiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuții datorate pentru asistența sau salvarea navei ori încărcăturii se prescrie în termen de 2 ani de la terminarea operațiunilor.

Articolul 71

Comandantul și ceilalți membri ai echipajului navelor care au participat la operațiuni de asistența și salvare, precum și angajații unităților de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea și lucrările pentru aceste operațiuni, sînt îndreptățiți a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Recompensa se acordă și în cazul cînd operațiunile de asistența și salvare au avut loc între nave aparținînd aceleiași unități.

Articolul 72

Dacă, în termen de 6 luni de la data eșuării sau scufundarii unei nave în apele naționale, nu se prezintă căpităniei portului o cerere a comandantului, armatorului, proprietarului sau asiguratorului navei ori încărcăturii sau a mandatarilor lor, de a scoate nava esuata sau scufundata, operațiunea poate fi efectuată, din proprie inițiativa, de o unitate de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor sau de alta unitate desemnată de acesta, care ia măsurile pentru paza și administrarea bunurilor recuperate.

Articolul 73

Unitatea care efectuează scoaterea în cazurile prevăzute în art. 72 este în drept sa vinda, cu avizul căpităniei portului, bunurile ce nu se pot păstra sau a căror conservare cere o cheltuiala prea mare față de valoarea lor, sumele obținute urmînd a fi consemnate.

Articolul 74

După terminarea operațiunilor de scoatere a navei și încărcăturii, căpitănia portului din zona căreia s-a intimplat sinistrul va face publicații pentru înștiințarea persoanelor interesate, invitindu-le sa dovedească drepturile ce au asupra bunurilor salvate.

Înștiințarea se va face prin publicare în Buletinul Oficial al R.S.R., prin afișare la capitaniile de port, precum și prin alte mijloace de înștiințare.

Dacă în termen de 3 luni de la data înștiințării cei interesați nu se prezintă pentru a-și lua în primire bunurile salvate, se poate proceda la vînzarea acestora și consemnarea sumei rezultate după scăderea cheltuielilor efectuate cu ocazia acțiunii de ranfulare a navei, a remunerației de salvare, a taxelor și sumelor datorate bugetului și a altor cheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevăzute în prezentul articol.

Dacă pînă la împlinirea unui an de la data consemnarii sumei cei interesați nu și-au valorificat drepturile sau dacă pretențiile formulate înăuntrul aceluiași termen în fața organelor de jurisdicție au fost respinse prin hotărîre definitivă, suma consemnată se face venit statului.

Articolul 75

În cazul cînd se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave în porturi, rade, canale de acces, în locuri de intrare și ieșire a navelor sau unde se fac operațiuni la nave, constituie un pericol ori împiedica navigația, căpitănia portului, cu aprobarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor, va dispune ca proprietarul, armatorul, sau reprezentantul lor sa procedeze, în termenul ce se va fixa, pe cheltuiala lor, la scoaterea navei și la curățirea fundului apei, cu respectarea prevederilor art. 54 și 55 alin. 2.

În caz de neîndeplinire în termenul stabilit a acestei obligații, se va proceda la efectuarea operațiunilor în contul proprietarului, armatorului sau reprezentantului lor.

Articolul 76

Dacă proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava și toate bunurile recuperate în condițiile articolului precedent vor fi vîndute conform art. 74, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferența revenind la dispoziția proprietarului după plata creanțelor care grevează nava.

În cazul cînd cheltuielile de scoatere a navei întrec suma obținută prin vînzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanții lor rămîn obligați a plati diferența.

Articolul 77

Actul de confirmare a executării operațiunilor prevăzute de art. 72 și 75 alin. 2, întocmit de căpitănia portului sau, după caz, de comitetul executiv al consiliului popular avînd anexat calculul cheltuielilor, întocmit de unitatea creditoare și verificat de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, constituie titlul executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza și administrarea bunurilor salvate și curățirea fundului apei.

Executarea de către unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau încărcăturii recuperate se face cu prioritate, înaintea oricărei alte creanțe.

Articolul 78

Bunurile găsite în apele naționale ori aruncate de apa pe plaje, țărm sau cheiuri se predau în termen de 10 zile, căpităniei de port cea mai apropiată ori celui mai apropiat organ al militiei sau celui care le-a pierdut. Organul căruia i s-a predat bunul procedează potrivit dispozițiilor legale referitoare la bunurile găsite.

Bunurile găsite în apele de frontieră, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi înapoiate autorităților competente ale acestor state, prin organele de graniceri.

Articolul 79

Armele, munitiile, materiile explozive, precum și alte bunuri a căror deținere fără drept este sancționată potrivit legii penale, găsite în condițiile art. 78, se predau, de îndată, celui mai apropiat organ al militiei, care va proceda potrivit dispozițiilor legale privind regimul acestor bunuri.

Articolul 80

Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 78 alin. 1 au dreptul la o recompensa al carei cuantum poate fi de pînă la a treia parte din valoarea lor pentru bunurile găsite în apele naționale și de pînă la a zecea parte pentru bunurile găsite pe plaja, țărm sau cheiuri.

Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 78 alin. 1 și de îndată bunurile prevăzute în art. 79 au dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru recuperarea și predarea lor.

Articolul 81

Nerespectarea dispozițiilor prevăzute în art. 78 și 79 se sancționează potrivit legii penale.

Articolul 82

Porturile, radele și bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu, precum și categoriile de nave care trebuie pilotate în mod obligatoriu se stabilesc din ordinul ministrului transporturilor și telecomunicatiilor.

În apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin condiții bilaterale sau multilaterale intervenite între țările riverane interesate, la care R.S.R. este parte, zonele de pilotaj obligatoriu sînt cele fixate în baza acestor convenții.

Articolul 83

Pilotul indica drumul și asista pe comandantul navei în efectuarea manevrei necesare pentru urmarea drumului indicat.

Comandantul este obligat sa pună la dispoziția pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra ale navei.

Pe timpul cît la bord, pilotul nu înlocuiește pe comandant la comanda navei, acesta continuind a fi răspunzător de manevra navei sale și de orice daune rezultate din operațiunile de manevra.

Articolul 84

Pilotul nu poate părăsi nava decît după ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legată la locul destinat, iar la plecare, pînă ce nava nu a ieșit din zona de pilotaj.

În timpul serviciului la bordul navei pe care este însărcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum și la cazare, dacă este cazul, în aceleași condiții ca și ofițerii de pe bord.

Pilotul care efectuează operațiunile prevăzute în prezenta secțiune nu face parte din echipajul navei pilotate.

Articolul 85

Modul de recrutare a piloților și de efectuare a serviciului de pilotaj se stabilește de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementărilor unor convenții încheiate între statul român și statele riverane interesate, condițiile se stabilesc potrivit acestor convenții.

Articolul 86

Pentru serviciile de pilotaj se percep taxele stabilite potrivit dispozițiilor legale.

Sînt scutite de plată taxelor de pilotaj:

a) navele militare române și străine;

b) navele întrebuințate la un serviciu public, de întreținere sau pentru controlul și supravegherea navigației, precum și cele întrebuințate în cazuri de pericol de inundații;

c) navele școala, spital și de sport.

Articolul 87

Pilotii fluviali care prestează serviciul permanent la bordul unei nave fluviale fac parte din echipajul navei și li se aplică prevederile referitoare la acest echipaj.

Articolul 88

În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrările și orice alte instalații și amenajări care ar putea împiedica circulația în zona, ar ascunde amenajările făcute în interesul navigației, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar împiedica folosirea normală a acestor amenajări, vor putea fi executate numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Categoriile de lucrări vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 89

Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize și alte semnale de navigație, de zi și de noapte, pe toată întinderea malurilor și apelor în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranța navigației. În acest scop, se vor putea efectua, potrivit dispozițiilor legale, defrisarile necesare menținerii vizibilitatii semnelor și mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrișare va fi depozitat la dispoziția organelor silvice.

Cheltuielile de instalare și de întreținere vor fi suportate de organele însărcinate cu întreținerea căilor navigabile, a lacurilor și porturilor.

Instalarea în afară zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor și a celorlalte semnale de navigație prevăzute în alin. 1 se va face cu acordul deținătorului terenului.

Articolul 90

Lucrările în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera și altele asemenea, se pot executa numai cu autorizația Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 91

Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor. Beneficiarii acestor instalații și construcții sînt obligați a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigație.

Articolul 92

Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrînd în apele sau porturile române, sînt obligate să respecte dispozițiile privind intrarea și navigația în apele naționale, staționarea, operarea și plecarea din porturi, prevăzute de dispozițiile legii române.

Articolul 93

Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la țărm în afară limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepția cazurilor de forta majoră avînd drept consecința imposibilitatea continuării navigației.

Cazurile de forta majoră invocate de comandantul navei se verifica și se atesta de căpitănia portului în zona căreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinație.

Locurile de acostare și ancorare în afară limitelor porturilor, aflate în apele de frontieră sau în marea teritorială, se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor cu acordul organelor de graniceri.

În cazurile de forta majoră, comandantul navei este obligat sa anunțe imediat și primul post de graniceri sau de militie.

Articolul 94

Dacă nava este autorizata să facă operațiuni în puncte izolate, în afară limitelor portului și unde nu se afla organe ale căpităniei de port, se vor îndeplini formalitățile de sosire cerute de lege ca și cînd nava ar fi intrat în port.

Condițiile în care vor fi îndeplinite aceste formalități vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Articolul 95

Cînd, în caz de forta majoră, incarcatura este descarcata de pe nava, în total sau în parte, pe țărm, în afară porturilor, se va anunta de îndată, prin orice mijloace, căpitănia portului cea mai apropiată și primul post de graniceri sau de militie.

Articolul 96

Navele care operează în afară limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeași dana.

Articolul 97

Pentru exercitarea activității de supraveghere și control a ordinii navigației, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi și în afară acestora, în limitele apelor naționale.

Articolul 98

Capitaniile de port vor interzice libera navigație în apele naționale, precum și operațiunile de încărcare-descărcare și transbord sau legătură cu uscatul, navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condițiile prevăzute prin acestea, precum și navelor care nu au obținut permisul de acostare și autorizarea de libera practica în port, data de organele sanitare după vizitarea navei.

Articolul 99

Căpitănia portului nu va admite plecarea navelor din port sau rada, dacă:

a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu ar mai fi valabile;

b) navele maritime au gaura de apa la bord;

c) navele fluviale au gaura de apa la corp prin care apa pătrunde în cantitate mai mare decît cea care poate fi scoasa cu mijloacele bordului;

d) funcționarea instalațiilor de guvernare și a celor de ancorare este defectuoasă;

e) nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare și de ancorare sau babalele nu prezintă siguranța;

f) incarcatura de pe punte periclitează stabilitatea navei sau împiedica vizibilitatea în navigație;

g) stivuirea și arimarea mărfurilor în magazii sînt defectuoase, periclitînd siguranța navigației;

h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depășit;

i) numărul pasagerilor imbarcati depășește cifra arătată de certificatul care stabilește numărul de pasageri admis;

j) membrii echipajului nu poseda brevetele sau certificatele prevăzute de legile statului sub al cărui pavilion se afla nava;

k) la bordul navei nu se afla personalul necesar siguranței navigației;

l) în orice alte cazuri cînd siguranța navei în navigație este periclitata.

Articolul 100

Căpitănia portului nu va elibera actele de bord și permisul de plecare acelor nave care nu au achitat taxele, eventuale amenzi și despăgubiri la care sînt obligate, potrivit dispozițiilor legale, față de căpitănia de port sau de alte organe portuare.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada și în cazul cînd s-a cerut aceasta, prin adresa scrisă, de către un organ local al puterii sau un organ al administrației de stat, de organele jurisdicționale ori cele ale procuraturii.

Articolul 101

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada și în cazurile cînd căpitănia primește reclamații scrise prin care se cere reținerea navei, pentru pretenții de neplata mărfii încărcate, pretenții rezultind din avarie comuna, avarii, abordaje, asistența sau salvare, despăgubiri, taxe și alte asemenea.

În cazurile prevăzute în prezentul articol, reținerea încetează dacă proprietarul navei a depus o garanție suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacă, în termen de 24 de ore de la reținerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecătorească de punere sub sechestru; în calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrătoare.

Articolul 102

Răspunderea pentru reținerea nejustificată a navei o poarta acel la cererea căruia a fost reținută nava.

Articolul 103

Prevederile art. 97, 100 și 101 nu se aplică navelor militare și navelor sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale.

Articolul 104

Capitaniile de port primesc reclamațiile referitoare la infracțiuni la regimul navigației care au avut loc pe nave, în porturi, pe țărm, rapoartele privind sinistrele, abordajele și orice avarie și efectuează cercetări, administrind probe și incuviintind expertize, în limitele competentei lor.

De asemenea, capitaniile de port primesc reclamațiile și plingerile referitoare la abateri în legătură cu navigația sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste și pe maluri, fac cercetări în limita competentei lor și în caz de vinovăție, procedează potrivit legii.

Capitaniile de port pot proceda și din oficiu la cercetarea accidentelor de navigație, dacă considera ca aceasta este necesar, precum și la alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu.

Articolul 105

Cînd o nava a naufragiat sau, în urma unui sinistru, s-a pierdut ori a fost abandonată de echipaj sau numai de comandant, căpitănia portului procedează neîntîrziat la cercetarea cauzelor și împrejurărilor în care acestea s-au produs și ia măsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuării cercetărilor și a stabilirii raspunderilor.

Căpitănia portului face cercetări chiar dacă sinistrul privește o nava sub pavilion străin.

Articolul 106

Serviciul medico-sanitar la bordul navelor se organizează de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, potrivit competentei sale, în raport cu tipul de nava, numărul membrilor echipajului, caracterul transportului și traseul geografic ce urmează a fi parcurs.

Articolul 107

Normele specifice de igiena pe nave și condițiile de acordare a asistenței medicale pentru personalul de uscat din incinta porturilor se stabilesc de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, cu acordul Ministerului Sănătății.

Articolul 108

Conducerea unei nave de către o persoană fără brevet sau certificat de capacitate corespunzător se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta comandantului care încredințează conducerea navei unei persoane fără brevet sau certificat de capacitate.

Articolul 109

Exercitarea atribuțiilor de serviciu în stare de ebrietate de către personalul de bord care asigura direct siguranța navigației pe apa a navei se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

În sensul prezentului decret, o persoană se considera ca se afla în stare de ebrietate dacă are în singe o îmbibație alcoolică peste limita de 2%, sau chiar o îmbibație mai mica dacă aceasta are drept consecința micsorari manifeste ale facultăților de echilibru ori de mișcare ale acelei persoane, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de proba.

Articolul 110

Refuzul personalului prevăzut în art. 109 de a se supune recoltarii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Articolul 111

Părăsirea postului sau navei, fără aprobare, de către un membru al echipajului ori de către pilot în timpul efectuării serviciului prevăzut în art. 83 și 84, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe sau stinjeni navigația ori să se pună în pericol siguranța navei sau a încărcăturii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Articolul 112

Fapta de a adormi în timpul serviciului de cart sau de garda, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe sau stinjeni navigația ori să se pună în pericol siguranța navei sau a încărcăturii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Articolul 113

Părăsirea navei de către comandant în caz de pericol, înainte de a-și fi exercitat pînă la capăt îndatoririle de serviciu pentru salvarea navei, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 4 ani.

Articolul 114

Fapta comandantului unei nave de a nu-și îndeplini obligațiile de asistența și salvare a navelor și persoanelor aflate în pericol pe apa sau, în caz de abordaj, de a nu comunică celeilalte nave, în măsura posibilităților datele necesare identificarii navei proprii, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 4 ani.

Articolul 115

Dacă faptele prevăzute în art. 108, 109, 111, 112, 113 și 114 au avut ca urmare un accident de navigație, constind în abordaj cu consecințe materiale importante, avarierea grava a unei nave ori distrugerea sau degradarea importanța a unor bunuri de orice fel, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Dacă s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vătămarea corporală grava a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Articolul 116

Acțiunea penală pentru infracțiunile cuprinse în prezenta secțiune, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 115, se pune în mișcare la sesizarea conducătorului unității căreia îi aparține nava sau a Inspectoratului de navigație civilă.

Articolul 117

Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu privind siguranța navigației și a navei se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani dacă fapta nu constituie o infracțiune mai grava.

Dacă fapta este săvîrșită de comandantul navei pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani.

Articolul 118

Lovirea superiorului de către inferior se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În cazul în care cel lovit se găsește în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Articolul 119

Lovirea inferiorului de către superior se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.

Articolul 120

Acțiunea penală pentru infracțiunile din prezenta secțiune se pune în mișcare la sesizarea comandantului navei.

Cînd infracțiunile prevăzute în art. 117 și 119 sînt săvîrșite de comandant, acțiunea penală se pune în mișcare la sesizarea conducătorului unității căreia îi aparține nava.

Pentru infracțiunile prevăzute în art. 118 și 119 acțiunea penală se pune în mișcare și la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Articolul 121

Arborarea fără drept pe o nava a pavilionului român se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 122

Neexecutarea de către pasageri a ordinului comandantului navei în timpul unui sinistru naval se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.

Articolul 123

Stînjenirea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ale echipajului de conducere a unei nave, dacă prin aceasta s-ar pune în pericol siguranța navei, sau preluarea fără drept a controlului navei, direct sau indirect, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Dacă fapta se săvîrșește în scopul devierii navei de la itinerariul sau, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Cînd pentru săvîrșirea faptelor prevăzute în alineatele precedente a fost ucisa o persoană ori dacă faptele au avut ca urmare moartea uneia sau mai multe persoane ori alte consecințe deosebit de grave, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii sau închisoarea de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Tentativa se pedepsește.

Se considera tentativa și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunii prevăzute în prezentul articol.

Articolul 124

Omisiunea de a denunta de îndată săvîrșirea infracțiunii prevăzută în art. 123 se sancționează în condițiile și cu pedepsele prevăzute în art. 170 din Codul penal.

Articolul 125

În cazul cînd infracțiunea de sclavie prevăzută în art. 190 din Codul penal, cea de piraterie prevăzută în art. 212 din Codul penal și infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută în art. 312 din Codul penal sînt săvîrșite prin folosirea navei, aceasta nava se confisca, dacă proprietarul ei a avut cunoștința de aceasta.

Articolul 126

Luarea de măsuri și efectuarea de cercetări la bordul unei nave sub pavilionul unui stat străin, cu care statul român a încheiat convenții prin care se prevede înștiințarea oficiului consular al statului al cărui pavilion îl poarta nava, se fac în conformitate cu prevederile acestor convenții.

Articolul 127

Pentru faptele care nu au un caracter penal sau nu interesează ordinea publică, capitanii de port vor acorda asistența comandantilor de nave străine pentru luare de măsuri la bord numai la cererea scrisă a comandantului navei sau a funcționarului consular al statului al cărui pavilion îl arboreza nava.

Articolul 128

Cercetarea la fața locului și reconstituirea, efectuate pe nave sau în incinta porturilor de către instanțele de judecată sau de alte organe de urmărire penală decît capitanii de port, se fac numai în asistența căpitanului portului sau a reprezentantului sau.

Articolul 129

Infracțiunile prevăzute în art. 115 se judeca în prima instanța de tribunalul județean sau, după caz, de Tribunalul municipiului București.

Infracțiunile prevăzute în art. 123 și 124 se judeca în prima instanța de Tribunalul municipiului București.

Articolul 130

Normele de exploatare a porturilor maritime sau fluviale se stabilesc de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, cu consultarea ministerelor interesate, ținînd seama de capacitatea de transport, de operare și depozitare a mărfurilor destinate exportului sau importului, în scopul satisfacerii cerințelor economiei naționale.

Articolul 131

Consiliul de Miniștri va emite, pînă la expirarea termenului prevăzut de art. 132, un regulament pe baza și în vederea executării prevederilor prezentului decret.

Articolul 132

Prezentul decret intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării în Buletinul Oficial al R.S. România.

Pe data intrării în vigoare a prezentului decret se abroga

Decretul nr. 40/1950

privind marina comercială și

Decretul nr. 41/1950

privind supravegherea, controlul și ordinea navigației maritime și fluviale, precum și orice alte dispoziții contrare.