Decizia nr. 391/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în Dosarul nr. 23.515/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.417D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal Mihai Claudiu Ionașcu, constatându-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții Mihai Claudiu Ionașcu, care prezintă situația de fapt și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât textele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 23.515/3/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri de anulare a unei fișe de evaluare profesională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, prin condiționarea accesului la justiție de plată taxei judiciare de timbru, în cazul instituțiilor publice care formulează cereri și acțiuni sau care exercită căi de atac ce nu au ca obiect venituri publice.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textele criticate sunt constituționale. Se arată, în susținerea acestei opinii, că accesul liber la justiție, asigurat potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 21, nu este obligatoriu a fi și gratuit și că excepțiile prevăzute la

art. 17 din Legea nr. 146/1997

sunt de strictă interpretare, fiind instituite de legiuitor în considerarea regimului juridic specific de organizare și funcționare a instituțiilor în cauză.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată astfel că nici prevederile art. 21 din Constituție și nici cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează gratuitatea serviciilor publice oferite de justiție, că exceptarea de la plata taxei de timbru a instituțiilor prevăzute de textul criticat a fost făcută de legiuitor având în vedere că funcționarea acestora este finanțată exclusiv de la bugetul de stat și că eventuala plată de către ele a unor astfel de taxe ar fi una pur formală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, așa cum acestea au fost modificate prin dispozițiile

art. I pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a

Ordonanței Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitor la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că scutirea unor autorități publice de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc are o justificare obiectivă și rațională în faptul că autoritățile respective - beneficiare de alocații bugetare -, fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.248 din 22 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011,

Decizia nr. 558 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 8 iunie 2011, și

Decizia nr. 1.511 din 18 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 20 ianuarie 2011).

Referitor la critica de neconstituționalitate bazată pe susținerea că se încalcă dreptul de acces liber la justiție, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispozițiile constituționale ale art. 21 și nici cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu exclud stabilirea unor condiții în legătură cu introducerea acțiunilor în justiție, între care și aceea a plății unor taxe, așa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabilește gratuitatea serviciului public al justiției. Totodată, Curtea a mai statuat că plata unor taxe sau impozite reprezintă o obligație constituțională, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Însă, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind așadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992

,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în Dosarul nr. 23.515/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2012.