Decizia nr. 384/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 și alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 10.982/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.044D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției de neconstituționalitate, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, prezentând situația de fapt a speței și arătând totodată că nu au fost respectate termenele procedurale de către instanța de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că sunt norme de procedură și nu sunt de natură a afecta prevederile constituționale invocate, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 13.849/2011 din 4 august 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.982/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 și alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Loredana Mihaela Simedre într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale întrucât încheierea prin care se încuviințează executarea silită se dă fără citarea părților, astfel încât debitorul nu are posibilitatea de a se apăra împotriva acestei cereri a creditorului.

De asemenea, arată că, la momentul introducerii cererii de încuviințare a executării silite, creditorul și executorul judecătoresc ar trebui să dovedească caracterul cert și lichid al creanței urmărite, ori, dacă ar fi fost constatată, s-ar fi putut dovedi încă de la momentul încuviințării executării silite faptul că, în ce privește creanța din titlul executoriu, aceasta nu îndeplinește calitățile cerute de lege, respectiv nu era certă și nici lichidă. Or, textul de lege, în opinia autoarei, este incorect formulat și lasă loc la interpretări, astfel încât este posibilă încuviințarea executării silite cu privire la o creanță care nu este certă, astfel cum este și în speța de față.

Totodată, consideră că este afectat și echilibrul procesual dintre părți, golind de conținut normele imperative din Constituție, îngreunând, în mod sistematic, soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Judecătoria Sectorului 1 București opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 și alin. 5 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

"Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite. [...]

Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: [...]

3. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;[...]

Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 24 care consacră dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți" și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, este menționat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Asupra prevederilor criticate Curtea s-a mai pronunțat, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 1.548 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2012,

Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 201 1, sau

Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare, care este o procedură contencioasă, în cadrul căreia se administrează probe cu respectarea principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil.

Or, Curtea a reținut că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia instanța de executare competentă verifică doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 373^1 din Codul de procedură civilă, fiind guvernată de regulile prevăzute de art. 331 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor nu pot fi interpretate și aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziții procedurale privind executarea silită, astfel că, în cazul încuviințării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestație la executare, în condițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, unde își poate formula toate apărările pe care înțelege să se sprijine, astfel încât și din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

2. În ceea ce privește susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia textul de lege criticat este incorect formulat și lasă loc la interpretări, astfel încât este posibilă încuviințarea executării silite cu privire la o creanță care nu este certă, astfel cum este și în speța de față, Curtea observă că acestea sunt probleme ce țin de interpretarea și aplicarea legii, care nu intră în competența Curții Constituționale. Este atributul exclusiv al instanței de judecată să stabilească dacă, în cauza dedusă judecății, încuviințarea silită s-a făcut cu respectarea condițiilor cerute de lege, respectiv dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 și alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 10.982/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.