Decizia nr. 7

Dosarul nr. 9/1998

Sub președinția președintelui Curții Supreme de Justiție, Sorin Moisescu, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 299 din Codul de procedură civilă privind hotărârile pronunțate în apel supuse recursului.

Ministerul Public a fost reprezentat de prim-adjunctul procurorului general Ion Ionescu, care a susținut recursul în interesul legii, cerând să se constate ca sunt supuse recursului și deciziile date în apel, prin care cauzele se trimit spre rejudecare ca urmare a desființării sentințelor pronunțate în prima instanța.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constata următoarele:

În aplicarea dispozițiilor art. 299 din Codul de procedură civilă, referitoare la hotărârile care sunt supuse recursului, instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar.

Astfel, unele instanțe au considerat inadmisibile recursurile declarate împotriva deciziilor date în apel prin care, desfiintandu-se sentințele pronunțate în prima instanța, s-a dispus trimiterea cauzelor spre rejudecare.

În motivarea acestei soluții, făcându-se referire la prevederile înscrise în art. 377 alin. 1 și în art. 299 din Codul de procedură civilă, s-a invederat ca decizia prin care instanța de apel desființează sentinta și trimite cauza spre rejudecare nu este o hotărâre definitivă, ci are caracter intermediar, nerezolvand fondul pricinii.

Alte instanțe, dimpotriva, s-au pronunțat în sensul că sunt supuse recursului și deciziile instanței de apel prin care, desfiintandu-se sentințele date în prima instanța, cauzele se trimit pentru o noua judecata.

În sprijinul acestei soluții au fost invocate prevederile art. 299 din Codul de procedură civilă, care nu fac nici o distincție între hotărârile date în apel care pot fi atacate cu recurs, ceea ce impune concluzia ca sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs toate hotărârile pronunțate în apel, inclusiv cele prin care cauzele se trimit spre rejudecare ca urmare a desființării sentințelor pronunțate în prima instanța.

Aceste din urma instanțe au procedat corect.

Prin art. 299 din Codul de procedură civilă se prevede că "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".

Din acest text de lege rezultă, astfel, ca sunt supuse recursului, în primul rând, hotărârile date fără drept de apel, cum sunt cele la care se referă art. 22, 247, 252, 273, 366, 550 și 551 din Codul de procedură civilă, hotărârile pronunțate în materia contravențiilor reglementate prin Legea nr. 32/1968 sau în temeiul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 29/1990.

Mai rezultă, de asemenea, ca sunt supuse recursului hotărârile date în apel, precum și, în condițiile stabilite de lege, hotărârile altor organe de jurisdicție.

În legătură cu hotărârile date în apel, este de observat ca prin art. 299 din Codul de procedură civilă nu se face distincție între cele prin care se rezolva fondul pricinii și cele prin care, desfiintandu-se sentințele pronunțate în prima instanța, cauzele sunt trimise spre rejudecare.

Nu se poate considera ca o decizie prin care instanța de apel trimite cauza spre rejudecare ar avea caracter intermediar și ca deci nu ar rezolva procesul, atâta timp cat, printr-o atare hotărâre, această instanță se dezinvesteste și procesul nu va mai fi reluat în fața ei decât, eventual, într-un nou apel. De altfel, prin desființarea sentinței pronunțate de prima instanța, instanța de apel soluționează cauza în sensul infirmarii rezolvarii date procesului de judecarea lui în fond, stabilind limitele în care aceasta să fie reluată.

Prevederii de la art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanța a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citata, instanța de apel va desfiinta hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe" nu i se poate da alta semnificație decât aceea ca soluția pe care o pronunța această instanță într-un asemenea caz rezolva cauza prin anularea unei judecati greșit făcute și deschide calea unei judecati în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

Or, o atare soluție de finalizare a unui ciclu procesual, chiar dacă determina reluarea judecații cu privire la aceeași cauza, nu poate da caracter intermediar hotărârii care se pronunța, pentru ca ea nu are ca efect continuarea judecații începute, ca în cazul încheierilor premergătoare, prin care judecata s-a întrerupt ori i s-a suspendat cursul, ci determina reluarea judecații inițiale cu toate consecințele inerente unei atare activități.

Pe de altă parte, nu se justifica nici invocarea prevederilor art. 377 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece acest text de lege, referindu-se doar la hotărârile definitive apte a fi investite cu formula executorie potrivit art. 376 din același cod, nu inlatura caracterul definitiv al deciziei pronunțate în apel, în temeiul art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin care se desființează hotărârea atacată și se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

De aceea soluția care se impune este ca sunt supuse recursului și deciziile date în apel prin care cauzele se trimit spre rejudecare ca urmare a desființării sentințelor pronunțate în prima instanța.

În consecința, în temeiul art. 25 lit. b) din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, cu modificările ulterioare, și al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili ca deciziile date în apel, prin care se desființează sentințele pronunțate în prima instanța și se trimit cauzele spre rejudecare, sunt supuse recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii.

În aplicarea dispozițiilor art. 299 din Codul de procedură civilă, stabilește ca deciziile date în apel, prin care se desființează sentințele pronunțate în prima instanța și se trimit cauzele spre rejudecare, sunt supuse recursului.

Pronunțată la data de 22 decembrie 1998.