Decizia nr. 395/2012

Petre Lăzăroiu - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Elena Albu, Cecilia Adela Alexandru, Liana Anton, Florin Eugeniu Antonescu, Eusebiu Barbu, Raluca Bejan, Antoaneta Bucur, Roxana Bugeac, Ion Bughez, Alice Manuela Burciu, Eleonora Căpățână, Cornelia Cernat, Roxana Cireșnea, Mihaela Cîrstocea, Cristina Corcodel, Georgeta Costache, Mirela Costache, Mihaela Florica Costea, Georgiana Crețu, Daniela Criste, Bogdan Dobrogeanu, Viorel Drăghiciu, Mărioara Drugă, Liana Ducan, Dorina Dumitrescu, Adriana Dumitru, Ioana Dumitru, Maria Enache, Maria Fava, Elena Fronea, Petruța Gavriliu, Florin Ciprian Gheorghe, Marilena Ghiță, Alexe Cătălina Goicea, Iambu Ionuț, Ilie Liliana, Ionescu Florin, Ionescu Mariana, Ionescu T. Mariana, Irimia Mihaela, Manolache Adriana, Manole Viorica, Manolică Claudia Mirela, Manta Carmen, Marin Monica, Matache Adriana, Meer Luciu Ana Maria, Medoiu Vica, Mihalache Nicoleta, Militaru Carmen, Minea Gabriel, Mocanu Ioana, Naum Carmen, Neagu Constantina, Olteanu Cristina, Peptănaru Marilena Dana, Petre Mirela, Pîrcălăbescu Jeni, Postolache Maria, Răduț Constanța, Samoilă Niculina, Saulea Lucia, Smărăndoiu Cristina, Stan Vasilica, Streche Ana Eiza, Ștefan Steluța, Tănăsescu Emilia, Tărăgrădeanu Delia, Țuțu Angela Valentina, Vasile Daniela, Vitregu Gabriela, Vlaicu Elena, Zafiu Nora, prin reprezentant Ștefan Steluța, în Dosarul nr. 2.849/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.478D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la
Decizia Curții Constituționale nr. 115 din 9 februarie 2012 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.849/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Elena Albu și alții, prin reprezentant Ștefan Steluța, într-o cauză având ca obiect "refuz acordare drepturi".
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile
art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedeau acordarea premiului anual pentru activitatea desfășurată în timpul anului 2010, au fost abrogate de
art. 39 pct. w) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. De asemenea, prin
Legea nr. 285/2010 , în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut în mod expres, la art. 8, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. Se încalcă, astfel, dreptul de proprietate, dreptul la măsurile de protecție socială garantate constituțional, principiul neretroactivității, dar și statutul profesiei, așa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 și 125 din Legea fundamentală. Autorii excepției consideră că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câștigat, de vreme ce dispozițiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfășurată pe parcursul întregului an 2010 - încheiat -, chiar dacă sumele de bani se acordă în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, așadar, de un raport juridic născut sub legea veche, care nu și-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivității. Legea nouă, deși are prioritate față de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar și împotriva României, că și dreptul de creanță reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o "speranță legitimă" de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat constituie o ingerință neconformă cu principiul protecției proprietății. Invocând și Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, autorii excepției amintesc jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și concluziile Comisiei Europene cu privire la obligația judecătorului național de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii (cauza C-310/10).
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992
, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "Art. 8. - Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 124 - Înfăptuirea justiției și ale art. 125 - Statutul judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
I. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că
Legea nr. 285/2010
reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având, deci, aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare". Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu mai sunt în vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat și angajator nu s-a stins în privința acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai datorită faptului ca angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligației sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situația în care se află autorii excepției ca fiind o facta pendentia (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
II. În continuare, Curtea constată că dispoziția de lege criticată a mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin
Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012 *), nepublicată la data redactării raportului, în sensul constituționalității dispozițiilor criticate.
───────
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012.
Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esență, că
art. 8 din Legea nr. 285/2010
dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Cu privire la natura premiilor în bani acordate, conform legii, angajaților, Curtea a constatat, prin
Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011
, că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, Curtea a statuat că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, astfel că nu este incident art. 41 din Constituție , care garantează salariaților dreptul la salariu.
În ceea ce privește susținerile autorilor excepției potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la nașterea unui drept de creanță, creanță ce reprezintăun "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională reține că, într-adevăr, obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă, în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând, în acest sens, modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
Curtea a constatat că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate -
art. 8 din Legea nr. 285/2010
-, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Totodată, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată, cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Având în vedere cele expuse, Curtea nu a putut reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 285/2010 , prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. Curtea s-a pronunțat constant în acest sens, de pildă, prin
Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, sau
Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003
, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.
În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 124 și 125 din Constituție, cu trimitere la afectarea statutului profesional al autorilor excepției ca urmare a încetării acordării premiului anual corespunzător anului 2010, Curtea Constituțională observă că aceste norme nu au incidență în cauză, de vreme ce autorii excepției fac parte din categoria socioprofesională a personalului auxiliar de specialitate și a personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești, precum și a funcționarilor publici, și nu din cea a magistraților. Oricum, dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Lege nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Elena Albu, Cecilia Adela Alexandru, Liana Anton, Florin Eugeniu Antonescu, Eusebiu Barbu, Raluca Bejan, Antoaneta Bucur, Roxana Bugeac, Ion Bughez, Alice Manuela Burciu, Eleonora Căpățână, Cornelia Cernat, Roxana Cireșnea, Mihaela Cîrstocea, Cristina Corcodel, Georgeta Costache, Mirela Costache, Mihaela Florica Costea, Georgiana Crețu, Daniela Criste, Bogdan Dobrogeanu, Viorel Drăghiciu, Mărioara Drugă, Liana Ducan, Dorina Dumitrescu, Adriana Dumitru, Ioana Dumitru, Maria Enache, Maria Fava, Elena Fronea, Petruța Gavriliu, Florin Ciprian Gheorghe, Marilena Ghiță, Alexe Cătălina Goicea, Iambu Ionuț, Ilie Liliana, Ionescu Florin, Ionescu Mariana, Ionescu T. Mariana, Irimia Mihaela Manolache Adriana, Manole Viorica, Manolică Claudia Mirela, Manta Carmen, Marin Monica, Matache Adriana, Meer Luciu Ana Maria, Medoiu Vica, Mihalache Nicoleta, Militaru Carmen, Minea Gabriel, Mocanu Ioana, Naum Carmen, Neagu Constantina, Olteanu Cristina, Peptănaru Marilena Dana, Petre Mirela, Pîrcălăbescu Jeni, Postolache Maria, Răduț Constanța, Samoilă Niculina, Saulea Lucia, Smărăndoiu Cristina, Stan Vasilica, Streche Ana Eiza, Ștefan Steluța, Tănăsescu Emilia, Tărăgrădeanu Delia, Țuțu Angela Valentina, Vasile Daniela, Vitregu Gabriela, Vlaicu Elena, Zafiu Nora, prin reprezentant Ștefan Steluța, în Dosarul nr. 2.849/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.