Decizia nr. 627/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicanor George Ene și Dragoș Marian Ene în Dosarul nr. 35/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 687D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.562/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 35/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicanor George Ene și Dragoș Marian Ene într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 124, art. 126 și art. 127, coroborate cu art. 15, 16, 21, 24, 95, 131 și art. 146 lit. d) din Legea fundamentală și cu art. 6, 10, 13, 14, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, făcând referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 1.561/2011 , nr. 1.562/2011, nr. 1.558/2011, nr. 493/2009 și nr. 1.668/2009, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18 alin. (1) și (3) și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 18 alin. (1) și (3): "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.(...)

(3) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.";

- Art. 20 alin. (3): "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 referitor la instanțele judecătorești și art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor, coroborate cu prevederile constituționale ale art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 95 referitor la suspendarea din funcție a președintelui, art. 131 referitor la rolul ministerului public și art. 146 lit. d) referitor la atribuțiile Curții Constituționale. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6, 10, 13, 14, 17 și

18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 18 și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea statuând că prevederile legale menționate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens, cu titlu exemplificativ, este:

Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010,

Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, și

Decizia nr. 1.234 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că

art. 18 din Legea nr. 146/1997

reglementează competența și procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție.

De asemenea, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985, paragraful 57), Curtea a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

În aceste condiții, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, îi revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de instanțele judecătorești.

În continuare, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.562 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2012, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că, în ceea ce privește posibilitatea acordată instanțelor judecătorești de a aprecia, în fiecare caz, capacitatea persoanei de a plăti taxele judiciare datorate și de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata acestor taxe, intră în marja de apreciere lăsată de lege autorităților naționale competente în această materie (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunțată în Cauza V.M. împotriva Bulgariei, 2006, paragraful 49).

Astfel, în deplin acord cu normele fundamentale, prevederile legale criticate respectă garanțiile care condiționează accesul efectiv la justiție, permițând păstrarea unui just echilibru între interesele individuale și cele care privesc administrarea justiției.

Considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicanor George Ene și Dragoș Marian Ene în Dosarul nr. 35/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.