Decizia nr. 640/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), precum și ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), precum și ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care înțelege ca în susținerea acesteia să facă o serie de considerații personale cu privire la persoana președintelui Curții Constituționale. Ținând cont de conținutul susținerilor autorului excepției și de prevederile
art. 53 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, coroborate cu cele ale art. 122 alin. 1 din Codul de procedură civilă, președintele îi retrage cuvântul și îl acordă reprezentantului Ministerului Public. Acesta din urmă pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.325/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), precum și ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Leon Nica într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare silită.
În motivarea excepției autorul acesteia arată că textele legale criticate sunt neconstituționale, întrucât condiționează accesul liber la justiție de plată taxei de timbru și de timbru judiciar. Mai mult, se susține că dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției devin lipsite de conținut din moment ce cererile netimbrate de chemare în judecată sunt anulate. De asemenea, se arată că textele criticate sunt discriminatorii pentru că persoanele vătămate, fiind obligate la plata taxelor menționate, își pierd dreptul de a le fi apărate drepturile, averea și de a le fi recunoscute libertățile sau reparate pretențiile legitime.
Autorul excepției mai apreciază că, prin impunerea obligației de plată a acestor taxe, instanțele judecătorești devin simpli prestatori de servicii, îndepărtându-se de statutul lor de autorități publice. Într-un atare context, apărarea drepturilor și a intereselor legitime devine un privilegiu.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât obligativitatea plății taxelor judiciare de timbru la valoare în cadrul unor proceduri judiciare incumbă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale contestate care își valorifică drepturile lor patrimoniale. Se mai arată că textele criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 21 din Constituție, întrucât plata taxelor judiciare de timbru nu este o condiție pentru exercitarea acțiunii civile. Totodată, o asemenea obligație este o expresie a dispozițiilor art. 56 din Constituție. Se apreciază că celelalte dispoziții constituționale invocate în susținerea excepției nu sunt incidente în cauză.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, al art. 1 alin. (2), al
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2), precum și ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:
-
Articolul 2
din Legea nr. 146/1997 : "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel: [...]
(2) În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată.";
-
Articolul 20
din Legea nr. 146/1997 : "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind caracterul de stat de drept al României și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de discriminare, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 54 privind fidelitatea față de țară, ale art. 56 privind contribuțiile financiare, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea mandatului de Președinte și depunerea jurământului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul și structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) și (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea și ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunțat în sensul constituționalității dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), precum și ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997
în raport cu critici similare de neconstituționalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, se rețin
Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009,
Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008,
Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005,
Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004,
Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005,
Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005,
Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003,
Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, și
Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.
În aceste decizii Curtea a reținut că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.
Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.
De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție.
Având în vedere considerentele expuse, rezultă că dispozițiile legale criticate respectă exigențele prevăzute de art. 1 alin. (3) și (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 și art. 56 din Constituție, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Totodată, Curtea reține că invocarea în susținerea excepției a textelor constituționale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 54 privind fidelitatea față de țară, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea mandatului de Președinte și depunerea jurământului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul și structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) și (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea și ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi nu are incidență în cauză.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), precum și ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), precum și ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.