Decizia nr. 447/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în Dosarul nr. 1.726/83/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 567D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 568D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 2.147/83/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 568D/2012 la Dosarul nr. 567D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin deciziile civile nr. 595/2012 - R și nr. 597/2012 - R din 16 februarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 1.726/83/2011 și nr. 2.147/83/2011, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 118/2010 , excepție ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în cauze având ca obiect litigii de muncă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Guvernul nu a avut un temei legal pentru restrângerea libertății la muncă a membrilor sindicatului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre acești membri nu și-a exprimat acordul de a munci în continuare, ulterior reducerii cu 25% a salariilor. Arată că, întrucât nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute în cuprinsul art. 42 din Constituție, scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forțată. Autorul nu consideră că i s-a încălcat dreptul la negociere, ci dreptul de a-și exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiții impuse de Guvern. În continuare, arată că, prin aplicarea dispozițiilor
Legii nr. 118/2010 , salariații din sectorul bugetar au fost discriminați față de salariații din celelalte sectoare de activitate și față de toate celelalte categorii de cetățeni, întrucât măsura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivalează ca efecte cu o creștere a impozitului pe venit, stabilită numai pentru o parte a populației. Consideră că sarcina stopării crizei economice, reprezentând un fenomen social global, și a preîntâmpinării dezvoltării unor consecințe grave trebuia să între în responsabilitatea tuturor cetățenilor țării, iar nu numai în cea a lucrătorilor din sectorul bugetar.
Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât adoptarea măsurilor prevăzute în cuprinsul
a fost determinată de necesitatea stabilității economice a țării, în contextul crizei economice mondiale, având, de altfel, un caracter temporar, și nu încalcă prevederile constituționale privind nediscriminarea, atât timp cât s-a aplicat tuturor categoriilor de bugetari.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și arată că Guvernul poate recurge la angajarea răspunderii sale, indiferent de faza în care se află procedura legislativă, ca la o procedură în extremis.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, precum și a prevederilor art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la muncă și celor ale art. 23 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la muncă.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că modul de salarizare a personalului bugetar este stabilit prin lege, reflectând posibilitățile financiare ale statului de a susține plata salariilor, fapt ce conduce la concluzia că la încheierea contractelor individuale de muncă nu a avut loc o negociere veritabilă a salariului, întrucât angajatul aderă la un contract de muncă în care salariul, ca element component al contractului, este predeterminat. Membrii de sindicat, reclamanți în cauza dedusă judecății, au calitatea de salariați în cadrul unităților intimate, făcând parte din categoria de personal bugetar ce are drepturile salariale stabilite în baza
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, la încheierea contractului de muncă, nu a avut loc o negociere a cuantumului salariului și nu se poate susține faptul că prin adoptarea
s-au încălcat dispozițiile din contractele de muncă ale salariaților din sectorul bugetar. Critica autorului potrivit căreia scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forțată, membrilor sindicatului fiindu-le încălcat dreptul de a-și exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiții impuse de Guvern, nu poate fi reținută. Nicio prevedere din legislația românească nu obligă salariații din sectorul bugetar a-și continua activitatea în cadrul aceleiași instituții în care și-au desfășurat-o anterior diminuării cuantumului salariului/indemnizației/soldei. Dimpotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă, astfel încât salariatul, în orice moment dorește, poate solicita desfacerea contractului de muncă în cazul în care nu mai este mulțumit de condițiile de muncă sau de cuantumul salariului ori din alte motive, fie ele imputabile angajatorului. Pentru toate aceste motive, nu se poate reține încălcarea prevederilor referitoare la protecția dreptului la muncă invocate de autorul excepției.
Prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010
și
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.
Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, după intrarea în vigoare a
Legii nr. 118/2010 , pentru întregul personal bugetar, cuantumul brut al salariului, soldelor și indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv al sporurilor, indemnizațiilor și altor drepturi salariale, stabilite conform
Legii-cadru nr. 330/2009 , a fost afectat de o reducere de 25%, astfel încât nu se poate vorbi despre o discriminare a reclamanților în raport cu alte categorii de personal bugetar, întrucât reducerea se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același mod și în aceeași proporție. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor angajaților, ci impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Or, în cazul de față, nu ne aflăm în prezența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii de salariați ce beneficiază de drepturile salariale stabilite conform
Legii-cadru nr. 330/2009 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în dosarele nr. 1.726/83/2011 și nr. 2.147/83/2011 ale Curții de Apel Oradea - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Toma ______
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.