Decizia nr. 503/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9^3 lit. k) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Bank of Cyprus Public Company Limited, prin Bank of Cyprus Public Company Limited Nicosia - Sucursala România, în Dosarul nr. 33.299/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 827D/2011.

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al autorului excepției, Bogdan Bicică, cu delegație la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care critică faptul că instanța de judecată și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 193/2000 , iar nu cu privire la excepția formulată de autor, ce are ca obiect prevederile

art. 9^3 lit. k) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 . Solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor art. 126 alin. (1) și (5) din Legea fundamentală, în măsura în care reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor pot aprecia asupra nerespectării unor clauze contractuale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor constată doar încălcarea drepturilor consumatorilor și că procesul-verbal este supus controlului instanței de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 33.299/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9^3 lit. k) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

Excepția a fost ridicată de Bank of Cyprus Public Company Limited, prin Bank of Cyprus Public Company Limited Nicosia - Sucursala România, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întemeiat în drept pe dispozițiile

art. 9^3 lit. k) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituționale invocate în măsura în care se interpretează în sensul că reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor pot aprecia asupra nerespectării unor clauze contractuale.

Interpretarea clauzelor contractuale ar trebui să constituie atributul exclusiv al instanțelor de judecată, fără ca reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor să se poată substitui acestora apărând drept o instanță extraordinară ce poate judeca în fond și se poate pronunța asupra nerespectării unor clauze contractuale și a răspunderii civile contractuale.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 193/2000

este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, arătând că aspectele criticate de autorul excepției nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate. Problema aplicării sancțiunilor contravenționale în situația nerespectării textului de lege criticat este una de aplicare a legii, cenzurarea măsurilor dispuse de reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor constituind atributul exclusiv al instanței de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile

art. 9^3 lit. k) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, introdus prin

art. II pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2008

pentru modificarea și completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2008, având următorul cuprins: "În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli: [...] k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract și va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești și alin. (5) privind interzicerea înființării de instanțe extraordinare.

Examinând excepția de neconstituționalitate prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

I. Având în vedere motivarea excepției, Curtea urmează să analizeze textul de lege criticat și în coroborare cu dispozițiile

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , introduse prin

art. II pct. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2008 , potrivit căruia: "(1) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: [...] e) încălcarea dispozițiilor art. 9^1, art. 9^2 și art. 9^3, cu amendă contravențională de la 5.000 lei la 50.000 lei."

II. Curtea observă că prin

Decizia nr. 252 din 15 martie 2012 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, răspunzând unor critici similare, a analizat natura juridică, atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, reținând, în esență, următoarele:

________

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 333 din 17 mai 2012.

1. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a fost înființată ca organ de specialitate al administrației publice centrale, subordonat Guvernului, ce coordonează și realizează politica acestuia în domeniul protecției consumatorilor, potrivit

art. 16 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2001

pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea/reorganizarea sau funcționarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituții publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2001.

Cu privire la atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Curtea a constatat că acestea sunt stabilite, potrivit

art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , prin

Hotărârea Guvernului nr. 882/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2010.

Curtea a observat, din modul de reglementare a naturii juridice și atribuțiilor Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, preocuparea statului de a proteja interesele consumatorilor împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, având în vedere raportul disproporționat de resurse și forță economică existent între aceștia, astfel cum s-a statuat și prin

Decizia nr. 881 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011.

Curtea a reținut că, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală, statul trebuie să asigure crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, astfel încât atribuirea competențelor de protecție a consumatorilor unei autorități publice vine în realizarea acestei obligații a statului înscrise în Legea fundamentală.

Curtea a mai constatat că, în materia protecției consumatorului, statul român a transpus prevederile

Regulamentului (CE) nr. 2006/2004

al Parlamentului european și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului ("Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului"), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 364 din 9 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

2. Curtea a reținut că nu poate fi primită critica privind atribuțiile reprezentanților împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor de a judeca în fond, asemeni unei instanțe extraordinare, asupra nerespectării unor clauze contractuale și de a aplica sancțiuni. Este adevărat că în exercitarea atribuțiilor reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor fac o apreciere cu privire la redactarea clauzelor contractuale, însă această apreciere nu are valoarea unei judecări a cauzei, deoarece autorul poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și ataca cu recurs sentința prin care plângerea sa este respinsă în fața unor instanțe independente și imparțiale, respectiv judecătoria și tribunalul.

Cu privire la critica privind încălcarea art. 126 alin. (1) și (5) din Constituție, Curtea a reținut în final că întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu are semnificația unei judecări a faptei, competențele atribuite de lege reprezentanților împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nefiind similare celor la care Curtea a făcut referire în jurisprudența sa, respectiv în

Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, prin care a calificat jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de Colegiul Consiliului ca o jurisdicție extraordinară, iar natura juridică a organelor care o exercită ca fiind aceea a instanțelor extraordinare.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, considerentele de principiu reținute de Curtea Constituțională își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9^3 lit. k) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Bank of Cyprus Public Company Limited, prin Bank of Cyprus Public Company Limited Nicosia - Sucursala România, în Dosarul nr. 33.299/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.