Decizia nr. 641/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorica Dunca în Dosarul nr. 1.130/55/2012 al Tribunalului Arad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 749D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menționând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.341 din 19 octombrie 2010 , pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.130/55/2012, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Viorica Dunca într-un dosar având ca obiect învestirea cu formulă executorie a unui bilet la ordin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale. În acest sens, arată că, în cazul în care împotriva unei persoane există un act juridic, altul decât o hotărâre judecătorească (care este adus în fața instanței pentru prima dată), și creditorul solicită învestirea cu formulă executorie, în cazul admiterii cererii debitorul este lipsit de orice cale de atac, în comparație cu situația în care cererea de învestire este respinsă, caz în care creditorului i se dă posibilitatea atacării încheierii cu recurs. Executarea silită prin poprire, fără somație (în cazul în care aceasta este pornită în temeiul unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească), pune debitorul în fața faptului împlinit, respectiv blocarea și mai apoi debitarea contului bancar cu suma din titlu, fără a se aștepta rezultatele contestației la executare.

Tribunalul Arad - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului a comunicat faptul că își menține punctul de vedere exprimat în

deciziile Curții Constituționale nr. 1.317 din 13 octombrie 2009

și nr. 425 din 13 septembrie 2005.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins: "Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului, precum și în dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în art. 1 privind dreptul de proprietate privată din Protocolul nr. 1 al aceleiași Convenții. De asemenea, se mai invocă încălcarea art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, prin

Decizia nr. 510 din 27 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 21 mai 2010, și

Decizia nr. 1.341 din 19 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, potrivit art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Acest text constituțional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.

De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părții să introducă contestația la executare, ceea ce oferă celor interesați sau vătămați, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea condițiilor legale. Faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestației la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al accesului liber la justiție. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atari căi de atac, și să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 247 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, și

Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorica Dunca în Dosarul nr. 1.130/55/2012 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012.