Decizia nr. 723/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială Textila Oltul - S.A. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 9.925/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 918D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Corina Ruxandra Popescu, cu delegație la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă formulate prin notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Președintele acordă cuvântul și reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât actul normativ criticat nu aduce atingere dispozițiilor constituționale și convenționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9.925/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială Textila Oltul - S.A. din Sfântu Gheorghe în cadrul acțiunii în contencios administrativ, formulată de către autorul excepției, având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă.

I. Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), arată următoarele:

De la rămânerea definitivă a Hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României au trecut aproape 12 luni, astfel încât nu se poate susține în mod rezonabil că ar exista o urgență în adoptarea actului normativ criticat.

Hotărârea-pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României reprezintă punctul culminant al jurisprudenței Curții privind ineficiența mecanismului de despăgubire sau de restituire în România, aceasta fiind precedată de numeroase alte hotărâri în care au fost dispuse măsuri generale împotriva României, reluate în hotărârea menționată.

De asemenea, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, ordonanțele de urgență trebuie să reglementeze o situație extraordinară, în sensul că această situație extraordinară ori consecințele sale negative trebuie înlăturate, nicidecum înrăutățite. Or, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

nu se ia nicio măsură în sensul înlăturării sau rezolvării elementelor invocate în preambul ca justificând urgența, ci numai se suspendă aplicarea unor dispoziții legislative, actul normativ criticat fiind astfel adoptat cu depășirea limitelor delegării legislative.

De asemenea, situația excepțională nu poate fi rezultatul faptelor Guvernului sau lipsei de acțiune a Guvernului, deoarece în această ipoteză se ajunge la fraudarea textelor constituționale, prin provocarea situației extraordinare. Or, "imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar" este rezultatul exclusiv al faptelor Guvernului. În acest sens, face referire la câteva acte normative, respectiv

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 , prin care Guvernul a modificat destinația unor sume care trebuiau virate la Fondul "Proprietatea".

Totodată, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, art. 115 alin. (6) din Constituție nu interzice adoptarea de ordonanțe de urgență în domeniul drepturilor și libertăților constituționale, însă măsurile adoptate nu trebuie să afecteze aceste drepturi și libertăți. Or, prin suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire/de conversie, atât dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite este evident afectat, cât și dreptul la executarea hotărârilor irevocabile prin care autoritățile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/de conversie.

II. Cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă:

a) Autorul susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

încalcă atât dispozițiile constituționale ale art. 11 și art. 20, cât și prevederile art. 46 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În Hotărârea-pilot pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea a reținut că "este imperativ ca statul să ia de urgență măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză", de exemplu "prin modificarea mecanismului de restituire actual (...) și prin implementarea urgentă a unor măsuri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză". Or, suspendarea emiterii tuturor titlurilor de despăgubire și/sau de conversie și suspendarea tuturor procedurilor de evaluare, indiferent de situația persoanelor îndreptățite, nu respectă un just echilibru între interesele în cauză. Aceasta deoarece măsura adoptată urmărește, așa cum rezultă din însuși preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 , exclusiv "interesul general public", fără luarea în considerare în nicio măsură a interesului particular al persoanelor îndreptățite. Procedând la suspendarea procedurilor privind evaluarea și emiterea titlurilor de despăgubire și/sau de conversie, fără efectuarea unei analize a drepturilor persoanelor, în special ale celor ce dispun deja de hotărâri judecătorești irevocabile, se încalcă prevederile art. 46 din Convenție, art. 11 și art. 20 din Constituție. Susține că termenul de 18 luni, prevăzut în cuprinsul hotărârii-pilot, nu poate fi interpretat ca un termen de grație acordat statului român, în interiorul căruia acesta poate adopta orice măsuri. Conform art. 46 din Convenție, îndată după rămânerea definitivă a hotărârii Curții Europene, statul trebuie să ia toate măsurile care se impun pentru încetarea violării și remedierea consecințelor acesteia.

b) Consideră că actul normativ criticat este contrar atât dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 21 din Constituție, cât și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privită ca parte integrantă a «procesului», în sensul art. 6". Obligația de a asigura executarea unei hotărâri împotriva statului incumbă în primul rând autorităților statale, începând cu data la care hotărârea devine obligatorie și executorie. Complexitatea procedurii execuționale sau a sistemului bugetar nu poate elibera statul de obligația asumată conform Convenției de a garanta oricărei persoane dreptul de a avea o hotărâre obligatorie și executorie, executată într-un termen rezonabil; nici lipsa fondurilor sau a altor resurse nu poate fi invocată ca scuză pentru neexecutarea obligației din hotărâre. Statele părți trebuie să își organizeze sistemul legal în așa fel încât autoritățile competente să își execute obligațiile în această privință (Burdov împotriva Rusiei). Or, prin actul normativ criticat, statul român invocă "imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar" pentru a nu pune în executare hotărâri judecătorești irevocabile, prin care autoritățile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, prin aceasta Guvernul intervenind în atribuțiile puterii judecătorești cu încălcarea principiului separației puterilor în stat. Totodată, Guvernul a încălcat obligația de a asigura dreptul la un proces echitabil, adoptând măsuri contrare ducerii la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești.

c) Susține că se aduce atingere art. 44 din Constituție, art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cazul persoanelor care dispun de hotărâri judecătorești irevocabile, prin care autoritățile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, nu există niciun dubiu că acestea dețin o valoare patrimonială suficient de caracterizată. Curtea Europeană a reținut explicit că problema despăgubirilor pentru imobilele naționalizate în regimurile comuniste reprezintă o problemă de interes general și recunoaște că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate constituie un exercițiu de o dificultate deosebită (Maria Atanasiu și alții împotriva României). De asemenea, Curtea a arătat că statele dispun de o marjă de apreciere extinsă pentru determinarea întinderii interesului public, în special atunci când este vorba despre adoptarea și aplicarea măsurilor de reformă economică sau de justiție socială (Viașu împotriva României). Curtea a arătat că respectă modul în care statul concepe imperativele "utilității publice" numai în cazul în care judecata nu se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (Maria Atanasiu și alții împotriva României). Pentru stabilirea caracterului rezonabil, trebuie verificat dacă între exigențele interesului general al comunității și imperativul respectării dreptului de proprietate s-a respectat un just echilibru, respectiv dacă titularul dreptului nu a fost nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. În cazul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 , ingerința nu respectă principiul proporționalității între mijloacele utilizate și scopul urmărit, persoanele care dispun de hotărâri judecătorești irevocabile fiind nevoite să suporte o sarcină disproporționată și excesivă. Prin faptul că persoanele îndreptățite nu-și pot realiza dreptul la primirea despăgubirilor, în general, și dreptul la executarea hotărârilor judecătorești irevocabile, în special, s-a rupt justul echilibru între interesele generale și drepturile persoanelor îndreptățite, acestea fiind obligate să suporte o sarcină disproporționată și excesivă.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ fiscal apreciază că actul normativ criticat nu încalcă niciuna dintre prevederile constituționale invocate. Suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 275/2005, timp în care personalul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, este o măsură justificată de realitatea de fapt, enumerată în preambulul actului normativ, acestea constituind situații extraordinare care justifică urgența reglementării și, având în vedere că se suspendă doar emiterea titlurilor de despăgubire pe o perioadă scurtă de timp, măsura nu este de natură să afecteze drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. Actul normativ criticat nu este de natură a încălca principiul separației puterilor în stat, întrucât a fost emis în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, Guvernul putând adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, lucru care s-a realizat în speța de față. De asemenea, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

nu încalcă nici accesul liber la justiție, întrucât nu conțin nicio reglementare prin care să se îngrădească acest drept. Suspendarea cu 6 luni a procedurilor administrative de emitere a titlurilor de despăgubire nu afectează procedurile judiciare. Totodată, actul normativ criticat nu îngrădește nici dreptul de proprietate, adoptarea acestuia având drept scop tocmai luarea unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea de despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, reține cele statuate de Curtea Constituțională în

deciziile nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009

și nr. 206 din 4 martie 2010, respectiv faptul că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională, iar în aceste condiții, pentru conservarea stabilității economice a statului, singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului a fost adoptarea unei ordonanțe de urgență. Enumeră, totodată, motivele avute în vedere de către Guvern la momentul promovării ordonanței de urgență criticate și arată că toate aceste motive, privite în mod cumulat, justifică existența unei stări de fapt obiective care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, subliniază faptul că Guvernul rămâne obligat ca, pe o perioadă relativ scurtă de timp, să creeze cadrul legal necesar concretizării dreptului privind acordarea de despăgubiri certe, previzibile și concrete, actul normativ criticat neavând ca efect anihilarea acestei obligații, ci pregătirea cadrului necesar pentru implementarea Hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Arată că Guvernul nu refuză plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, ci doar suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, în scopul declarat de a consolida cadrul normativ necesar aplicării anumitor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005 . În acest context, consideră că actul normativ criticat nu aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 21 și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, opinează în sensul că măsurile propuse în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

nu sunt de natură a aduce atingere art. 1 alin. (4) și art. 44 din Constituție și art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce Guvernul nu neagă existența și întinderea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți proprietarii imobilelor preluate abuziv și nu refuză punerea în executare a unor hotărâri judecătorești care constată aceste despăgubiri. De asemenea, consideră că actul normativ criticat nu aduce atingere nici dispozițiilor art. 46 din Convenție, prin adoptarea acestuia neluându-se o măsură contrară celor stabilite de instanța europeană cu ocazia pronunțării Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, statul rămânând obligat ca, în termenul de 18 luni prevăzut în cuprinsul acestei hotărâri, să ia măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire și despăgubire, menținând un just echilibru între interesul general public și interesul particular al persoanelor îndreptățite.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale. Actul normativ criticat nu este de natură a încălca principiul separației puterilor în stat, întrucât a fost emis în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, Guvernul putând adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, lucru ce s-a realizat în speța de față. Totodată, actul normativ criticat nu îngrădește nici dreptul de proprietate, adoptarea acestuia având drept scop tocmai necesitatea luării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea de despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

nu încalcă nici accesul liber la justiție, întrucât nu afectează procedurile judiciare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, având un articol unic, cu următorul conținut:

"(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite."

În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 11 - "Dreptul internațional și dreptul intern", art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 44 - "Dreptul de proprietate privată" și art. 115 alin. (4) privind competența Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare și alin. (6) referitoare la domeniile de reglementare. Sunt invocate și următoarele dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 1 referitor la obligația de a respecta drepturile omului, art. 6 privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil și art. 46 privind forța obligatorie și executarea hotărârilor. Totodată, invocă și dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, referitoare la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

I. Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală, Curtea reține următoarele:

a) Cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituție:

Curtea, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". Curtea a mai arătat, prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

În raport cu obiectul criticii de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate, existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: inexistența, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor, care impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, întrucât Fondul "Proprietatea", creat pentru despăgubirea foștilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în urma conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; imposibilitatea exercitării dreptului de opțiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acțiuni la Fondul "Proprietatea", de către persoanele îndreptățite; necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul implementării Hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României; necesitatea respectării dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Constituție, care prevăd faptul că "nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare"; necesitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.

Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanței, în mod cumulat, și plecând de la premisa constatată de către Curte prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, în care s-a reținut că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională, Curtea ajunge la concluzia că, în cauza de față, există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume de la condițiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, astfel încât Curtea consideră că există o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție. O atare situație extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă, chiar dacă debitor este statul.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că reglementarea criticată nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, îndeplinind exigențele urgenței și ale situației extraordinare.

b) Art. 115 alin. (6) din Constituție:

O altă critică formulată de autorul excepției constă în faptul că

Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 4/2012

afectează drepturi și libertăți constituționale, respectiv atât dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite, cât și dreptul la executarea hotărârilor irevocabile prin care autoritățile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, fiind contrară art. 115 alin. (6) din Constituție.