Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 582/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48^13 alin. (1), (2) și (4) și art. 48^14 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere

prezumat în vigoare

Data actului
5 iunie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 574 din 13 august 2012
Citează
10 acte
Structură
0 articole · 14.618 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 48^13 alin. (1), (2) și (4) și

art. 48^14 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Liga Formatorilor Auto Timiș în Dosarul nr. 313/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 822D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală invocate în motivarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 313/59/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48^13 alin. (1), (2) și (4) și

art. 48^14 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Liga Formatorilor Auto Timiș, într-o cauză civilă având ca obiect anularea unui ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate instituie un regim discriminatoriu nejustificat între două categorii de persoane având același obiect de activitate, respectiv între școlile auto, care sunt societăți comerciale, și instructorii auto, care funcționează ca persoane fizice autorizate. În acest sens, arată că pregătirea teoretică și practică în vederea obținerii permisului de conducere se poate realiza și cu instructori de practică atestați și autorizați, dar numai în situația obligatorie în care aceștia încheie un contract de prestări de servicii cu o școală de conducători auto.

Mai mult, precizeazăcă, prin

Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.019/2009 , s-a stabilit că instructorul autorizat poate încheia cu o singură școală de conducători auto autorizată contract de prestări servicii, acesta urmând să răspundă în fața persoanei desemnate care conduce și organizează activitatea școlii de conducători auto cu privire la respectarea clauzelor contractuale.

Mai arată că interpretarea în sensul că plata întregului tarif aferent pregătirii în vederea obținerii permisului de conducere va fi făcută, în toate situațiile, numai către școala de conducători auto, indiferent de modalitatea de asigurare a pregătirii practice, constituie un tratament discriminatoriu, care are ca efect restrângerea drepturilor cu caracter economic, și anume dreptul la muncă și libertatea economică.

Susține că, de fapt, a fost chiar desființată o întreagă categorie socio-profesională, prin transformarea instructorilor auto în angajați ai unor societăți comerciale, deși această situație este strict interzisă de dispozițiile

art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, potrivit cărora persoana fizică autorizată nu va fi considerată un angajat al unor terțe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

De asemenea, susține că există o discriminare și între persoanele fizice autorizate care, potrivit

art. 2 lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 , pot desfășura orice formă de activitate economică permisă de lege, în mod individual și independent, pe de o parte, și între instructorii auto persoane fizice autorizate, pe care textele de lege criticate îi transformă, în fapt, în angajați ai școlilor auto, subordonându-i, astfel, unor societăți comerciale - persoane juridice cu același obiect de activitate pe care ar trebui să îl desfășoare în mod concurențial.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că, în opinia sa, nu este nesocotit niciunul dintre textele constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate conținând anumite condiții ce trebuie îndeplinite de persoanele care concură la siguranța circulației, printre care se numără și instructorul de pregătire practică. Menționează că activitățile de transport rutier trebuie să se desfășoare astfel încât să fie respectate reglementările în vigoare privind condițiile de lucru, de exploatare a vehiculelor rutiere, a infrastructurii rutiere, precum și condițiile privind siguranța circulației. Arată că textele de lege criticate nu încalcă principiul egalității, acestea aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii și fără discriminări. Consideră că nu pot fi reținute nici criticile referitoare la încălcarea dreptului la muncă sau a libertății economice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 48^13 alin. (1), (2) și (4) și

art. 48^14 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată prin

Legea nr. 102/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 10 din Legea nr. 218/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, și prin

art. I pct. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010

privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 13 aprilie 2010. La data ridicării excepției, textele de lege criticate aveau următoarea redactare:

- Art. 48^13 alin. (1), (2) și (4): "(1) Pregătirea teoretică și practică a unei persoane în vederea obținerii permisului de conducere sau a unei noi categorii ori subcategorii a acestuia se realizează numai într-o școală de conducători auto autorizată, în condițiile existenței unui contract încheiat între persoană și școala respectivă, potrivit dispozițiilor legale.

(2) Pregătirea teoretică și practică se efectuează, în școlile prevăzute la alin. (1), cu propriii profesori de legislație rutieră atestați și proprii instructori de pregătire practică atestați. (...)

(4) Persoana prevăzută la alin. (1) poate efectua pregătirea practică numai după finalizarea pregătirii teoretice în școala respectivă.";

- Art. 48^14 alin. (1) și (3): "(1) Pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoriile A, B și BE și subcategorii ale acestora, efectuată de școlile autorizate, se poate realiza și cu instructori de pregătire practică atestați, care sunt persoane fizice înregistrate la oficiul registrului comerțului, atestate și autorizate de către autoritatea competentă, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii. (...)

(3) Instructorul prevăzut la alin. (1) poate efectua activitate de pregătire practică a persoanelor, în condițiile prevăzute la art. 48^13 alin. (4), numai pe baza unui contract de prestări de servicii încheiat de instructor cu școala respectivă, în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările ulterioare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege ce formează obiect al acesteia contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (2) teza întâi care garantează proprietatea, art. 44 alin. (8) care interzice confiscarea averii dobândite licit, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) potrivit căruia economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, în care statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

a fost abrogată expres prin prevederile

art. 93 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011.

În aceste condiții, Curtea urmează să verifice incidența în cauză a celor statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

În acest scop, Curtea reține că obiectul acțiunii litigioase în soluționarea căreia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate îl reprezintă cererea de anulare parțială, pe calea contenciosului administrativ, a anexelor nr. 3 și 5 din

Ordinul ministrului transportului și infrastructurii nr. 1.019/2009

pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică și a profesorilor de legislație rutieră, a Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de școlarizare și a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii permisului de conducere.

Așadar, în litigiul de contencios administrativ dedus judecății a fost contestat un act administrativ unilateral cu caracter normativ, acțiunea fiind introdusă de o asociație a instructorilor de pregătire practică atestați, respectiv Liga Formatorilor Auto Timiș. Întrucât nu s-a urmărit apărarea, recunoașterea sau repararea unui drept sau interes concret, individual determinat, care să fi fost eventual vătămat printr-un act administrativ cu caracter individual a cărui anulare să fie solicitată instanței de contencios administrativ, Curtea constată că nu se poate pune în discuție problema aplicării ultraactive a legii în cauză, potrivit principiului tempus regit actum, așa cum s-a arătat prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 .

Prin urmare, față de obiectul cauzei în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în speță, din perspectiva dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , abrogarea textelor de lege criticate constituie o cauză de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48^13 alin. (1), (2) și (4) și

art. 48^14 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Liga Formatorilor Auto Timiș în Dosarul nr. 313/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.